Invictus (2009) – Neinfrant
Regia: Clint Eastwood
Actori: Morgan Freeman, Matt Damon
Acest film putea deveni o capodopera, cel putin in sectiunea filmelor biografice, daca nu parea atat de propagandistic. Cu privire la Nelson Mandela am avut totdeauna un respect profund, mai cu seama datorita suferintelor sale din inchisorile din Africa de Sud, dar si pentru dorinta sa de a uni un popor atat de complex si prin propriile puteri. A luat premiul Nobel pentru pace si a avut numai actiuni laudabile, cel putin din prisma spectatorului de la distanta.
Numai ca nu stiam, nici documentarea nu a fost serioasa insa, ca s-a implicat in mod activ si cu rezultate uluitoare, in pregatirea Cupei Mondiale de rugby din 1995, in special din punct de vedere psihologic. Iar dupa ceea ce vedem in film, chiar daca implicarea sa a fost de la o anumita distanta, prin intalniri repetate cu capitanul formatiei Africii de Sud sau prin comandarea unor turnee prin toate zonele tarii, el a fost factorul psihologic decisiv in castigarea cupei. Pentru el, importanta era insa alta: reunirea albilor si negrilor, plini de neincredere si pana la urma chiar de ura, sub stindardul aceluiasi scop si aceleiasi echipe.
Trecand peste povestea filmului, ajungem la interpretarile de mare calitate aduse de cei doi actori principali. Morgan Freeman este perfect in rolul lui Mandela, reusind o asemanare atat fizica, cat si ca prezenta intelectuala si in plan international uluitoare. Si-a integrat foarte bine timbrul vocii, accentul, vorbirea inceata sau corpul usor inconvoiat spre a semana cat mai mult cu Mandela. Pe de alta parte, Matt Dillon a tinut cu profesionalism pasul cu Morgan Freeman in rolul lui Francois Pienaar, capitanul echipei de rugby a Africii de Sud. El a reprezentat legatura dintre jucatori si presedintele statului, dar si cel care a incercat sa stopeze conflictele din interiorul echipei si cele dintre ceea ce reprezenta Springbocks si albii sau negrii din tara.
Singurul lucru care poate fi imputat filmului este acela ca pare mult prea propagandistic. Mandela este infatisat fara niciun fel de vicii, fara niciun gand intunecat, tot ceea ce el cladeste si chiar reuseste este speranta si fericire. Profund idealizat, el reuseste in film sa uneasca negrii cu albii, totul in jurul echipei de rugby si pare ca aceasta uniune a fost profunda si vesnica. Numai ca istoria nu a fost chiar asa, violentele au continuat, tara este inca saraca, divizata si plina de infractiuni.
