Tata (2024)
Regia: Lina Vdovîi, Radu Ciorniciuc
‘Tata’ (2024) este al doilea film al echipei Radu Ciorniciuc și Lina Vdovîi după ‘Acasă, My Home’ în care acesta construiește un întreg univers cinematografic pornind de la o poveste de viață deosebită. Ceea ce la mulți alti cineaști ar rezulta într-un film expus din perspectiva documentaristului, se transformă și în acest al doilea film într-o poveste imersiva, cu expresivitatea și fluența unui film de ficțiune. În ‘Tata’ însă, emoția este amplificată de faptul că este vorba despre o poveste personală filmată în familia partenerei regizorului, Lina Vdovii, care este și scenaristă și co-regizoare. Rezultatul este în același timp un documentar de calitate și una dintre cele mai bune drame de familie pe care le-am văzut în ultima vreme.
Filmul are două teme principale care sunt combinate cu pricepere, fiind puse în perspectivă și dezvăluind treptat legătura dintre ele. Reportera călătorește împreună cu partenerul ei în Italia, pentru a se întâlni cu tatăl său, Pavel, care plecase cu peste două decenii în urmă din Republica Moldova natală pentru a munci acolo și a susține familia de acasă, compusă din sotie și trei fiice (Lina este sora mijlocie). Cei doi sunt imediat martori ai abuzurilor, violenței și umilințelor la care este obligat să se supună bărbatul singur, care lucrează ca viticultor și om de serviciu la un proprietar italian. Contabilitate dublă, ore lucrate și neraportate pentru care nu-i sunt plătite drepturile sociale, violența verbala și chiar și fizica – toate îndreptate împotrivă imigrantului care nu are niciun sprijin în apărarea drepturilor sale. Tinerii decid să-l ajute pe tată, filmează cu camera ascunsă pentru a documenta abuzurile, angajează un avocat, fac plângere și încep o acțiune judiciară pentru ca Pavel să primească despăgubiri și să-și recapete drepturile. În același timp Linei îi revin în memorie episoade din copilărie și adolescență. Pavel, care acum este victima exploatării ca imigrant, fusese un tată tiranic, care-și ținea casa în teroare domestică, un tată sever până la violență. Pe măsură ce procesul evoluează în Italia, Lina investighează sursele violentei din propria familie. Educat într-un sistem patriarhal care se suprapusese peste lipsurile și indiferența perioadei comuniste, Pavel nu înțelesese răul pe care prin severitatea și violența metodelor sale îl făcuse celorlalți din familie și în special femeilor. Nu doar Lina și surorile sale, dar și mama sa fusese victima a acestor mentalități transmise din generație în generație.
Precum într-un bun scenariu de film de ficțiune, avem de-a face în ‘Tata’ cu o dezvăluire treptata a diferitelor fațete ale personajelor. Filmările pe casete VHS făcute la sfârșitul anilor ’90 joacă rolul de flash-back-uri. Cele mai elocvente sunt dialogurile, în special cele dintre tată și fiică și cele dintre femeile din familie. Cei doi autori ai filmului au reușit să-i facă pe protagoniști să se exprime firesc în prezența aparatelor de filmat, dând impresia în multe momente că le ignoră. ‘Tata’ este o excelentă dramă de familie, dar și o investigație socială documentară incisivă și bine țintită. Lina Vdovîi și Radu Ciorniciuc sunt cineaști care au multe de spus și o fac în mod expresiv și original. De urmărit.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
