Armageddon Time (2022)
Regia: James Gray
Distribuția: Anne Hathaway, Jeremy Strong, Banks Repeta, Anthony Hopkins, Jaylin Webb
Regizorul James Gray are o filmografie diversă, în care sunt reprezentate filme din genuri foarte diferite. Mărturisesc că nu m-au entuziasmat până acum niciunul dintre filmele sale. Dintre filmele sale precedente cele care mi s-au părut cele mai interesante și care dau senzația de implicare emoțională sunt cele dedicate episoadelor imigrației și integrării imigranților în societatea americană (‘Little Odessa’, ‘The Immigrant’). Producția sa recentă, ‘Armaggedon Time’ continuă această temă și este filmul care mi-a plăcut cel mai mult din această serie. Filmul a țintit cred Premiile Oscar, dar a avut neșansa ca Steven Spielberg să lanseze în același sezon ‘The Fabelmans’, care l-a pus în umbră și din punctul de vedere al spectatorilor și din cel al criticilor. Pe bună dreptate în mare măsură, dar există și câteva aspecte în care filmul lui Gray reușește la fel de bine sau chiar își depășește ilustrul competitor.
‘Armageddon Time’ este o poveste de maturizare a unui adolescent evreu în cartierul new-yorkez Queens. Anul este 1980, anul alegerii lui Ronald Reagan ca președinte al Statelor Unite, o perioadă considerată ‘apocaliptică’ de unii liberali americani, similar cu felul în care este privită mai recent perioada președinției lui Trump. Paralela este îngroșată de faptul că școala de elită la care va fi mutat eroul este chiar școala urmată de viitorul președinte, iar tatăl și sora sa (judecătoare) apar ca personaje episodice. Eroul, Paul Graff, este diferit. Are ambiții artistice, dar ele sunt descurajate și chiar reprimate de părinții sai, a doua generației de imigranți, care doresc să se asimileze perfect și să avanseze social. Doar bunicul, supraviețuitor al Holocaustului, îl încurajează și îi furnizează reperele morale. Singurul său prieten este un băiat afro-american, ale cărui ambiții de deveni inginer la NASA sunt și mai dur provocate de realitatea discriminărilor rasiale și economice. Când modul diferit de comportament al celor doi adolescenți rebeli îi pune în situații critice, prietenia lor este pusă la încercare.
Comparația dintre ‘Armaggedon Time’ și ‘The Fabelmans’ este inevitabilă pentru cei care au văzut ambele filme. Cele două filme sunt autobiografice și eroii îi reprezintă pe regizorii scenariști în perioadele cele mai dificile ale creșterii lor. Ambele abordează tema identității evreiești în societatea americană, fără a merge prea în profunzime. În ambele filme figurile părinților și mai ales ale mamelor joacă un rol esențial. Anne Hathaway realizează în ‘Armaggedon Time’ un rol memorabil, cu nimic mai prejos decât cel al lui Michelle Williams în filmul lui Spielberg. A-l vedea pe Anthony Hopkins este întotdeauna un prilej de încântare. Banks Repeta în rolul principal rezistă cu brio și el comparațiilor. ‘Armaggedon Time’ eșuează doar în retorica prea simplistă a mesajului. Acolo unde ‘The Fablemans’ se limitează în a spune (bine) povestea și a lăsa spectatorii să ajungă singuri la concluzii, scenariul lui James Gray pare a dori să dicteze ceea ce spectatorii ar trebui să simtă. Din această cauză tocmai personajul prietenului eroului (bine jucat de Jaylin Webb) eșuează în schematism. Finalul filmului pare abrupt. Am vrea să știm ce s-a întâmplat cu eroii în anii următori, dar pentru asta va trebui să folosim imaginația.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, https://www.focusfeatures.com/armageddon-time/)
