Kapitan Volkonogov bezhal (2021)
Regia: Natasha Merkulova, Aleksey Chupov
Distribuția: Yuriy Borisov, Timofey Tribuntsev, Aleksandr Yatsenko
Au trecut trei zile de când am văzut ‘Căpitanul Volkonogov a evadat’ (titlul în limba rusă este ‘Kapitan Volkonogov bezhal’), filmul din 2021 regizat de Natasa Merkilova și Alexei Chupov, și figurile și trăirile eroilor sai nu îmi ies din memorie. Cei doi regizori ruși au reușit să re-creeze în aceasta coproducție a unor studiouri din Rusia, Estonia și Franța, atmosfera de coșmar a unui stat dictatorial și a aparatului său de represiune bazat pe teroare. Întâlnirea dintre școala realistă rusă de actorie și filmele de gen thriller de acțiune cu montaj modern și ritm accelerat are în cazul acestui film un efect original și durabil.
Acțiunea filmului se petrece în anul 1938, în plină teroare stalinistă. Fiodor Volkonogov este căpitan în poliția politică a cărei sarcină este să aresteze dușmani, să le smulgă mărturisiri prin orice mijloace și apoi să-i execute. Nu contează daca cei arestați sunt vinovați sau nevinovați. Daca nu sunt vinovați astăzi vor fi mâine, afirmă unul dintre ofițerii cu grad mai mare. Aceasta metodă este aplicată și agenților politiei, aflați în pericol permanent de ‘re-evaluare’. Când simte că propria sa reevaluare este iminentă, Fiodor fuge și din urmăritor devine urmărit. Superiorul său – maiorul Golovnia – și foștii săi colegi sunt pe urmele lui. Iubita îl trădează. Colegul și prietenul său cel mai bun este ‘re-evaluat’, arestat și executat. Exista șansă de scăpare? Poate doar după moarte, și asta cu condiția ca măcar una dintre rudele celor care îi fuseseră victime să-l ierte. Fuga sa devine o căutare a absolvirii de păcat, măcar din partea unei singure persoane. Este un fel de inversare până la absurd a pricipiului biblic după care cel care salvează un om salvează un univers întreg. Pot fi însă crimele săvârșite împotriva unor oameni nevinovați de către cei care slujesc un sistem bazat pe teroare iertate în vreun fel?
‘Căpitanul Volkonogov a evadat’ alternează parabola cu tentă religioasa cu realitatea sumbră a unui sistem care transforma întreagă societate într-un imens sistem penitenciar, bazat pe frică, denunțuri, tortură. Partea vizuala este remarcabila. Regizorii nu încearcă o reconstituire precisa a epocii, ci o filtrează prin ceea ce simt personajele. Avem de-a face cu un peisaj urban (cred că este Sankt-Peterburg – Leningrad de atunci) decrepit, cu palate în ruină ocupate acum de sediile poliției, cu locuințe mizere în care oamenii trăiesc în comun, cu străzi și clădiri care par să se descompună, cu oameni închiși în ei înșiși care privesc tot timpul în jur cu frică. Culorile închise domină, singurele pete de culoare care ies în evidenta sunt roșul uniformelor agenților politiei secrete. Violența și neîncrederea domină relațiile dintre oameni, opresorii se tem de șefi, denunțații denunță la rândul lor, oricine poate deveni oricând victimă.
Iuri Borisov este excelent în rolul principal, în fruntea unei distribuții remarcabile, în care fiecare personaj își trăiește pe ecran propria dramă. Scenele de acțiune sunt și ele excelent realizate, dar și mai impresionante sunt cele care descriu antrenamentul scolii de polițiști. Tinerii ofițeri învață cum să smulgă mărturisiri cu ‘metode speciale’ sau cum să-i execute pe condamnați economisind fiecare cartuș. Prin stilul său aproape teatral de punere în scenă, ‘Căpitanul Volkonogov a evadat’ este în același timp localizat într-o epocă precisa cât și suficient de atemporal pentru a constitui un avertisment despre pericolele prezentului și ale viitorului.
Nota: 9/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
