Hugo (2011)

Hugo (2011)
Regia: Martin Scorsese
Scenariul: John Logan, Brian Selznick – cartea „The Invention of Hugo Cabret”
Distributia: Asa Butterfield (Hugo Cabret), Chloë Grace Moretz (Isabelle), Ben Kingsley (Georges Méliès). Inspectorul garii (Sasha Baron Cohen),  Helen McCrory (mama Jeanne) Christopher Lee (Monsieur Labisse),  Jude Law (tatal lui Hugo)

Nominalizari OSCAR 2012 la categoriile: Best Achievement in Art Direction,  Best Achievement in Cinematography, Best Achievement in Costume Design, Best Achievement in Directing Martin Scorsese, Best Achievement in Film Editing, Best Achievement in Music Written for Motion Pictures, Original Score, Best Achievement in Sound Editing, Best Achievement in Sound Mixing, Best Achievement in Visual Effects, Best Motion Picture of the Year, Best Writing, Adapted Screenplay

Intamplarea face ca anul 2011 sa ofere publicului doua productii nascute din dragostea producatorilor  pentru lumea magica a filmului si din adanca simtire nostalgica dupa inceputurile acestei mari aventuri.

The Artist si Hugo sunt aceste doua pelicule si ele urmeaza unei alte productii din anul 2010, a lui Claude Lelouche – Ces amour-la, tot o expresie romantica-nostalgica a crezului autorului despre arta cinematografica si marilor sai devotati.

Avand inspiratia in cartea lui Brian Selznick – „The Invention of Hugo Cabret„, scenariul lui John Logan in viziunea lui Martin Scorsese ne fac martorii unei incursiuni pline de farmec, de candoare, de emotie autentica, de nostalgie  si de simtire vibranta in lumea inocentei copilariei umane, dar si a copilariei cinematografiei. Doua copilarii intersectate si exemplificate cu iubire si tandrete.

O fateta prea putin cunoscuta a personalitatii omului de cinema Scorsese, o valenta iesita la iveala in mod magic in acest film. Pentru ca intelegand magia si vraja filmului ca mijloc de aventura a spectatorului in realitate, regizorul a proiectat aceasta intelegere asupra catorva categorii de eroi. Asupra copilului care de multe ori are o realitate a vietii cu mult mai grea si mai complexa decat a adultilor, dar si asupra adultilor adanc raniti de contopirea lor interioara a realitatii vrajei filmului cu vraja realitatile de dincolo de platouri si panza ecranului. Marii visatori frumosi ai filmului – Hugo (continuator al viselor  tatalui sau) si Georges Melies, adica copilul si varstnicul, sunt de fapt inventatorii si continuatorii visului, conform cartii “Inventer la reve” a lui Rene Tabard – un alt impatimit al visului, ei sunt cei ce stiu sa-si puna intrebarea capitala: “Daca te-ai intrebat vreodata de unde-ti vin visele, uita-te imprejur. De aici ar putea veni!”

Si uimitorul loc in care se petrece actiunea acestui film, un loc in care spectatorul ajunge plutind si coborand de undeva din spatiu, deasupra acoperisurilor Parisului, este marea gara a orasului. O lume vie, colorata, complexa in aspiratii si vise … florarese, muzicanti, lustragii, magazine …oameni mereu in “cautarea dragostei … care apare la momentul potrivit” si ceasuri … multe ceasuri … mecanisme … Mecanisme complicate, create de mintea si mana omului…create fiecare cu un scop… pentru fericirea si bunastarea  omului… masinarii mici sau masinarii mari …care functioneaza, dar care se si defecteaza, pentru care sunt necesare piese de schimb …pentru a fi reparate ..pentru a functiona mai departe cu un anumit scop …Si spune Hugo, cu nesfarsita lui intelepciune matur-copilaroasa: “Totul are un scop, chiar si masinariile. Ceasurile arata timpul, treburile sunt la locul lor, fac ceea ce sunt menite sa faca. Poate ca de-asta ma intristeaza masinile stricate: nu pot face ceea ce trebuie sa faca. Poate ca e la fel si la oameni. Daca iti pierzi scopul … e ca si cum te-ai defecta…”

Si micul vrajitor Hugo, de coniventa cu Isabelle, mama Jeanette si Rene Tabart, pun la cale “marea reparare” sufleteasca a maestrului filmului mut, Georges Melies, urmasul fratilor Lumiere si creatorul a peste 500 de filme ale inceputului magiei.

Foarte interesanta lumea magica a acestui film, o tapiserie pe care evolueaza personaje vii,  intr-o miscare luminoasa si acestia sunt cei doi copii Hugo si Isabelle, stapanii tuturor secretelor si cotloanelor marii gari, oferindu-si unul celuilalt visele, sperantele si sentimentele curate.

Intr-o conceptie extrem de interesanta, aproape toate celelalte personaje care populeaza Gara, sunt, ca si “robotul din Londra”, un fel de masinarii, mecanisme-umane, fiecare usor stricate pe ici-pe colo, fizic sau sufleteste. Insa fiecare tanjeste spre iubirea simpla, spre tovarasia celorlalti. Inspectorul garii (o aparitie foarte interesanta a lui Sacha Baron Cohen) are stricaciuni fizice (si un mecanism este acela care il ajuta sa paseasca cu un picior-masinarie), dar are si avarii sufletesti, pentru ca probabil viata si o copilarie nefericita l-au inasprit Si el si micuta florareasca si perechea de batranei amorezati si batranul “papa Georges”, toti vor fi “reparati”, toti isi vor gasi “drumul spre casa” datorita  intersectarii providentiale dintre viata lor intra-muros in Gara si atingerea conjuncturala cu micul Hugo. Si “aventura filmului mut”!

“Daca te-ai intrebat vreodata de unde-ti vin visele, uita-te imprejur!”

Plin de magie si surprinzator Scorsese cu acest Hugo si cu distributia sa de mare rafinament, de la exemplara interpretare plina de simtire a micului Asa Butterfield cu o pereche de ochi albastri minunati, la Ben Kingsley si la toti ceilalti actori coborati parca dintr-un basm.

Insa tot timpul am avut sentimentul ca nu sunt intr-o gara din Paris, ca nu sunt intr-o poveste frantuzeasca… totul a fost pentru mine mai degraba englezesc, mai degraba a la Dickens! Poate cinematografia lui Robert Richardson, poate toata atmosfera, poate muzica lui Howard Shore, din care iata cateva mostre: The Invention of Dreams, The Clocks.

Nota (conform subiectivismului meu): 9/10