Harry Potter and the Deathly Hallows: Part 1 (2010)

Harry Potter and the Deathly Hallows: Part 1 (2010) – Harry Potter si talismanele mortii – Partea I
Regia: David Yates
Scenariul: Steve Kloves (script) J.K. Rowling (roman)
Distributia: Daniel Radcliffe, Emma Watson, Rupert Grint, Billi Nighty, Alan Rickman, Ralph Finnes, Helena Bonham Carter, (Emil Hostina), Brendan Gleeson, Robbie Coltrane

Mai intati trebuie sa va spun ca de la primul si pana la ultimul volum si de la intaiul – si iata – acum, al saptele film – nu mi-a scapat nimic! 🙂

Da, este usor de ghicit, sunt fan Harry Potter – si drept sa spun, mai fan de fan al cartilor – care lasa  o minte imaginativa sa zburde  si sa-si doreasca sa faca parte cat de putin macar, din aceasta lume magica.

Trebuie sa recunosc ca a sasea serie, H.P. and the Half-Blood Prince din 2009 a fost putin dezamagitoare pentru mine, insa astazi vizionand partea I-a din cea de-a saptea productie, mi-am revenit 🙂  Mi-am revenit, pentru ca scenariul a reusit sa surprinda bogat momentele cheie ale povestii, iar regizorul impreuna cu distributia lui de exceptie, alaturi de maestrii imaginii, sunetului si ai efectelor speciale – au fost intr-o mana de zile mari. Parca intreaga experienta precedenta a realizatorilor s-a condensat intr-o viziune puternica dramatic, care a trecut cu usurinta ecranul spre sufletele si intelegerea spectatorilor.

Si cu atat mai mult, cu cat povestea a reusit de data asta sa surprinda accente puternice de critica social/politica la nivelul omenirii, subliniind atat pericolul trecut, prezent si poate si viitor de intoleranta la amestecul sanguinitatii (trimitere la ororile nazismului), dezvoltand problema reformarii invatamantului in functie de schimbarea fortelor politice, prezentand problematica birocratica la nivelul „ministerelor” – respectiv evaluarea politieneasca a functionarilor (va suna cunoscut – nu-i asa? 🙂 ), in functie de aceeasi schimbare a fortelor politice la conducere, infatisand si tagma recuperatorilor, prezenti si astazi sub o forma sau alta – dar in special precocupati de readucerea banilor in buzunarul pagubitilor. Pe aceeasi linie, dar si cu accente de eroism si umor, se inscrie evolutia lui Dobby  elful-de-casa al lui Harry, care in frustul limbaj al scavilor negri eliberati declara: „Dobby nu are stapan, Dobby e liber!”, iar in momentul mortii sale declara – precum in western-urile spaghetti „un loc frumos unde sa fii cu prietenii”. Superb a fost surprinsa povestea-parabola a celor 3 frati calatori, care intalnindu-se in drumul lor cu Moartea, si-au prestabilit soarta, astfel incat doar unul dintre frati, prin inteligenta si modestie a reusit sa-si traiasca viata astfel incat la sfarsitul acesteia, a putut sa treaca hotarul ca egal cu moartea.

De fapt intreaga poveste este o continua lupta/parabola cu moartea, pentru dreptul la viata alaturi de cei dragi, pentru aflarea mijloacelor prin care omul reuseste sa-si invinga slabiciunile, lasitatile, temerile, prin care reuseste sa vada lumina, sa priveasca dincolo de aparente, sa cunoasca adevarata fata a celor care il inconjoara, sa-si apere prietenii, familia si credintele, sa acorde si sa obtina iertarea.

Pentru sfarsitul povestii mai avem de asteptam o jumatate de an, timp suficient in care sa meditam la toate mesajele pline de umanitate propuse de J.K. Rowling si de realizatorii monumentalei serii de filme Harry Potter.

De apreciat ritmul in care se desfasoara actiunea, bogatia scenografica, alternand intre constructii arhitectonice magice in culoare si volume – Ministerul Magiei, Scoala Hogwarts, Casa Lovegood, Pestera lui Godric, Vizuina si intre scenele desfasurate in natura – apa, gheata, padure, tumuli stancosi, lanuri, nori furiosi acoperind cerul, vantul intetindu-se la apropierea pericolelor. Si toate supervizate de efectele speciale, decorurile si costumele care transforma aceasta lume – poate ireala – a magiei – intr-o realitate din care simtim ca facem si noi parte.

Interpretii – tinerii vrajitori – s-au maturizat, paleta lor interpretativa s-a imbogatit substantial si nu se poate sa nu le apreciezi evolutia. Inca mai au stralucirea puritatii interioare pe figuri, ceea ce le da naturalete si convingere. Sunt curioasa sa vad transformarea lor in finalul celei de-a doua serii din filmul 7 – cand vor trebui sa poarte pe umeri povara a inca treisprezece ani. Dupa care, cu tristete, ne vom desparti de aceasta incantatoare, bine spusa, moralizatoare si plina de speranta poveste.

Cum spuneam, o distributie de zile mari, o pleiada de actori ai scenei si filmului englez, o piramida de caractere ridicata pe pilonii principali ai bazei, reprezentati de Radcliff, Watson si Grint. Un cuvant in plus pentru Alan Rickman, unul dintre actorii mei preferati pentru figura, interpretari si mai ales pentru vocea lui profunda si inconfundabila.

Dupa cum observati, nu am devoalat nimic din firul povestii, poate il stiti vag, poate il cunoasteti in amanuntime (asa cum a fost cazul meu), poate habar nu aveti…si am am ales sa procedez astfel pentru ca imi doresc sa aveti tragere de inima sa mergeti la cinema si sa vizionati HARRY POTER AND THE DEATHLY HALLOWS

Nota: 8.5/10