Antichrist (2009)
Regia: Lars von Trier
Actori: Willem Dafoe, Charlotte Gainsbourg
Va mai amintiti de „Dogville” oraselul desenat cu creta in studio?
Cu siguranta n-o sa uitati curand „Eden” – padurea, de data asta, in care Lars von Trier ne trimite pentru a vedea Anticristul.
La sfarsitul filmului eram cu mana pe telecomanda, gata pentru a da rewind – voiam sa-l mai vad o data, chiar atunci… N-am mai simtit asa ceva de la susmentionatul „Dogville” sau mai celebrul film al fratilor Wachowski.
Trebuia sa-i descifrez metaforele dar si sa revad cateva cadre care ar putea sta foarte bine pe peretii unor muzee de arta
M-am abtinut totusi si l-am revazut de-abia acum. Dupa mai bine de jumatate de an am aceeasi senzatie, o senzatie de superioritate, fiindca eu am vazut Anticristul. Un film care te face sa reconsideri natura (umana) si relatia cu Divinitatea.
E greu sa scrii o recenzie unui film care sparge absolut toate barierele cinematografiei si te face sa te intrebi cat de departe poate fi impinsa arta? E un film socant pentru unii, poate chiar ofensator pentru altii. Totusi nu e arta doar de dragul artei…
Willem Dafoe si Charlotte Gainsbourg fac doua roluri remarcabile, sunt geniali, parca sunt vrajiti la fel ca padurea Edenului sub bagheta lui Lars von Trier. Sunt El si Ea, un cuplu indoliat care se retrage la cabana lor din padure pentru a-si alina suferinta. Dar natura isi urmeaza cursul…
Imaginea fara cusur este semnata de Anthony Dod Mantle (Dogville, Slumdog Millionaire).
Nota: 10/10
2 comments
Un extraordinar regizor acest Lars von Trier, creaza o atmosfera unica in fiecare film al sau.
Si mie mi-a placut foarte mult si cred ca atunci am petrecut vreo trei zile gandindu-ma la semnificatii. Si chiar am scris despre teoriile mele. Una dintre ele ar fi ca femeia era proiectia lui Von Trier (care era depresiv si credea ca nu mai poate face filme), iar copilul mort era tocmai ce credea el despre moartea talentului lui. Call me crazy!