Nandauri (2025)
Regia: Eti Tsicko
Distribuția: Neta Riskin, Roland Okropiridze
‘Nandauri’ este filmul de debut în lung-metraj al lui Eti Tsicko. Și ce debut! Regizoarea israeliană – care este și autoarea scenariului – abordează în acest film o combinație de teme complexe cum sunt întâlnirea dintre culturi și mentalități, conflictul dintre modernitate și tradiție, emigrația și crizele de identitate ale celor care o trăiesc, căsătoriile forțate și relațiile de familie într-o lume dominată – uneori prin forță – de bărbați. O face cu abilitate și sensibilitate, evitând locurile comune, retoricile stridente și mesajele servite pe tavă. Filmul pune o serie de întrebări, nu toate își găsesc răspuns și unele probleme rămân suspendate, dar spectatorii care vor alege să vadă acest film vor ieși din sală cu multe subiecte la care merită reflectat și cu două personaje dintre acelea care îi vor însoți o vreme în gânduri. Titlul reprezintă unul dintre acele cuvinte greu de tradus în alte limbi, un fel de echivalent al lui ‘dor’ din românește, însemnând în limba georgiană ‘inima tinde să se întoarcă’. Încotro?
Marina, eroina principală a filmului, este o avocată care se întoarce în Georgia (fosta republică sovietică) unde se născuse cu misiunea de a face rost de actele prin care clienta sa israeliană să se poată reuni cu fiul ei de 12 ani pe care îl părăsise când fugisese din casa părinților și dintr-o căsnicie toxică și impusă. Revederea cu țara pe care o părăsise în copilărie nu este ușoară. Nu mai stăpânește perfect limba (‘vorbești ciudat’ îi spune cineva’), diferențele de cultură s-au adâncit, tendința ei de a stăpâni situațiile ca femeie este contrară mentalităților locale, iar procedura juridică pe care o inițiază întâmpină împotrivirea familiei și mai ales al lui Dato, fratele clientei sale, care crescuse până atunci copilul părăsit de mama sa. Călătoria prin țara cu peisaje de o frumusețe halucinantă și cu oameni care trăiesc tranziția dintre tradiție și modernitate dar și crizele generate de căderea comunismului și instalarea unui capitalism crud, cu emigrare și reguli economice și morale noi, va fi nu doar o călătorie geografică și nici doar o întoarcere spre trecut dar și o călătorie de cunoaștere de sine.
Mulți dintre cei care au văzut ‘Nandauri’ au făcut comparația – inevitabilă de altfel – cu ‘Late Marriage’, filmul din 2001 al regizorului (tot de origine georgiana) Dover Koshashvili. Și acolo era vorba despre atmosfera opresiv-patriarhală și despre căsătoriile aranjate de familie și impuse uneori cu forța, intrând în conflict cu mentalitățile moderne și cu sentimentele tinerilor. Ca și în ‘Late Marriage’ avem și în ‘Nandauri’ o scenă lungă și fierbinte de sex, excelent filmată și jucată, care răstoarnă sensul intrigii și relațiile dintre personaje. Eu aș adăuga la comparații un alt film israelian care se ocupa cu problemele întâlnirii dintre culturi, a identității și a relației dintre migranți și țările de origine: este vorba despre filmul din 2010 al lui Eran Riklis – ‘The Human Resources Manager’ inspirat dintr-un roman al lui A.B. Yehoshua, ultimul film în care apărea Rozina Cambos. Filmul lui Riklis era filmat în mare parte în România, cel al lui Eti Tsicko în Georgia. Aici este de remarcat imaginea semnată de Shai Goldman, combinând inspirat măreția naturii cu simplitatea peisajului uman, incorporând elemente de culoare locală cu o simbolistică eficace – vezi haina purtată de eroina principală, ușor stridentă, punând în evidență încercarea nereușită de adaptare la lumea din jur. Neta Riskin a realizat în opinia mea aici unul dintre cele mai bune roluri ale carierei sale cinematografice de până acum, plătind chiar prețul învățării timp de un an a limbii georgiene. Partenerul ei este impresionantul actor georgian Roland Okropiridze. Ceilalți actori nu sunt creditați și presupun că mulți dintre ei sunt actori neprofesioniști.
În orice caz sentimentul de autenticitate este puternic, putem simți și trăi atmosfera, de la clima aspră, trecând prin neîncrederea fata de străini a localnicilor și teama la limită de horror însă abordată cu bravade a vizitatoarei, până la căldura relațiilor instalate atunci când se sparge gheața. Este multă prudență și respect în descrierea acestei întâlniri intre culturi și cred că rezultatul este mai bun decât în multe alte filme care tratează teme similare, mai ales deoarece sunt evitate stereotipurile. Chiar dacă unele teme rămân fără concluzii sau măcar meritau mai multa aprofundare (soarta băiatului, atitudinea mamei care de la distanță declanșase întreg conflictul), cred că filmul reușește să descrie o lume în tranziție și felul în care ea se întâlnește cu părțile bune și cele rele ale modernității, ca și prețul plătit pentru această întâlnire. Sunt curios cum va fi primit ‘Nandauri’ în Georgia și la festivalurile internaționale. Sigur își merită vizionarea și dezbaterile care vor urma. Cât despre regizoarea Eti Tsicko – doar să continue pe acest drum.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
