La Gomera (2019)
Regia: Corneliu Porumboiu
Distribuția: Vlad Ivanov, Catrinel Marlon, Rodica Lazar
Maturitatea unei școli cinematografice se măsoară nu numai prin capodopere sau filmele premiate cu aur la marile festivaluri, ci și prin filmele ‘medii’, aparținând genurilor populare sau nișelor cinematografice. Dacă acest criteriu este corect, atunci putem considera ‘La Gomera’ (titlul în engleză este ‘The Whistlers’ – ‘Fluieratorii’) al lui Corneliu Porumboiu ca fiind unul dintre aceste filme de maturitate. Porumboiu este unul dintre regizorii cei mai cunoscuți ai ‘noului val’ cinematografic românesc care a acaparat atenția publicului și juriilor festivalurilor cu un deceniu și jumătate în urmă, bazat inițial pe o abordare minimalistă a timpului prezent și a trecutului apropiat. Filmele sale realizate de-a lungul ultimilor 14 ani se caracterizează printr-o varietate de stiluri, genuri și tematici. Foarte greu de anticipat cum va arăta viitorul film al lui Corneliu Porumboiu. Cu ‘La Gomera’ regizorul român pășește hotărât în zona ‘film noir’ scriind și realizând un thriller cu tema mafiotă care reușește să capteze și să păstreze atenția spectatorilor oferindu-le o poveste care este in același timp originală și respectuoasă față de toate regulile de baza ale genului.
Povestea filmului descrie o întâlnire foarte plauzibilă între lumea gangsterilor Europei de Vest și categoriile relativ noi de infractori și oameni ai legii corupți achiziționați din Europa de Est după căderea Cortinei de Fier. Eroul filmului este Cristi (interpretat de Vlad Ivanov), un polițist român corupt care se adâncește în complicații într-o afacere de trafic de droguri și albire de bani cu implicații internaționale. Manevrele lumii subterane a infractorilor îl aduc pe o insulă din Canare în care va fi obligat să învețe limbajul de șuierături al localnicilor pentru a comunica în mod codificat, protejat de interceptările electronice ale urmăritorilor. Originala combinație de planuri de acțiune ii dă prilejul lui Porumboiu să sugereze spectatorilor gânduri despre lumea noastră digitală super-supravegheată și lipsită de spațiu personal, despre relația dintre tradiție și modernitate, dintre limbajele de comunicare moderne și arhaice.
Toate acestea sunt adăugate peste o structură clasică de ‘film noir’ în care răii se confruntă cu foarte răii, și în care povestea de dragoste apare acolo unde este cel mai puțin plauzibil, dar se dovedește a fi în cele din urmă irezistibilă. Curge nu puțin sânge și sunt trase destul de multe gloanțe pentru a satisface pe amatorii genului, dar ceea ce rămâne în memorie este stilul consistent, elegant, plin de umbre și de culori sumbre și susținut de o excepțională bandă sonoră, precum și jocul profesionist al întregii echipe de actori. Vlad Ivanov, unul dintre cei mai buni actori de teatru și de film al momentului în România își consolidează cu fiecare rol nou în filme realizate în străinătate statura de vedetă internațională. Îi dau replica trei actrițe care au ocazia să realizeze trei roluri feminine semnificative și foarte bine conturate: Catrinel Marlon – iubita, Rodica Lazăr – șefa, și Julieta Szonyi – mama. Acțiunea este povestită cursiv, și nu lipsesc nici notele de umor, inclusiv citate din maeștri și colegi, regizori ai filmelor de suspense. ‘La Gomera’ este un film care poate satisface categorii diferite de spectatori. Din păcate distribuirea nu este pe măsură, cel puțin in sala de proiecție in care am văzut ieri filmul eram patru spectatori (două perechi). Pot doar spera că popularitatea filmului va crește in timp, așa cum eu cred că merită.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, Filme-recomandate.ro)
