Chinjeolhan geumjassi (2005) – Sympathy for Lady Vengeance
Regia: Chan-wook Park
Distribuția: Yeong-ae Lee, Min-sik Choi, Shi-hoo Kim
Articol preluat de pe blogul Kool-ee-peach.com, cu acordul autorului.
„Sympathy for Lady Vengeance” al lui Park Chan-wook, filmul care încheie „trilogia răzbunării”, este un model epic de împărtăşanie în cel mai creştinesc mod cu putinţă. „Cu trupul şi cu gândul”, acesta este păcatul absolut pe care îl comite Geum-ja Lee (Yeong-ae Lee), plătind destinului incorect poate cea mai nemiloasă poliţă posibilă. Filmul lui Chan-wook este cu atât mai înfricoşător, cu cât pune în practică latenţe pe care probabil fiecare dintre noi le poartă cu sine, dar pe care, în comparaţie cu eroina sa, nu le punem în practică. Lee este îmblânzitoarea timpului, sau poate, mai corect, alienatoarea timpului. În mod normal există momente în viaţa fiecăruia dintre noi când avem viziuni vindicative sângeroase, multe dintre ele apocaliptice prin excelenţă. Timpul însă, şi implicit uitarea ne fac să le măturăm sub un colţ de covor.
În cazul lui Lee, aceasta învinge timpul. Resentimentele sale nu se domolesc, şi de îndată ce iese din detenţie, pentru o crimă de care nu este vinovată este pregătită să le pună în aplicare. Şi nu o va face oricum, chiar dacă aparent se va erija într-un vigilante sentimental. Lee devine „lee-ant” şi va instrumenta lovitura de graţie prin intermediul tuturor familiilor care căzuseră pradă adevăratului făptaş, cărora le oferă astfel satisfacţia ultimă. Celei mai urgisite membre a unei astfel de familii i se va oferi privilegiul de a încheia măcelul. Vitoria Lipan în toată regula, această Lee a sud-coreenilor…
Ceea ce conferă adâncime acestui carnagiu epic este zbaterea morală la care justiţiara este supusă, dublată empatic de natură. Circular, filmul lui Chan-wook urlă de nelinişte şi de infinit. De neliniştea prezenţei într-un cerc vicios al sângelui, de unde nu mai ai scăpare precum hamsterul care învârte roata şi de infinitul unei penitenţe nesfârşite. Singurele lucruri care rămân sunt probabil sentimentele cărora nu le dai glas. Probabil regretele.
De un realism sfâşiitor, „Sympathy for Lady Vengeance” triumfă prin imagine, prin rezonatoarea tragedie şi nu în ultimul rând prin interpretarea lui Yeong-ae Lee, la limita dintre alienarea benignă şi alienarea malignă. Şi prin neuitare…
Nota: 10/10
[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=mzXbV9a5GA4′]
