Faster (2010) – Iute ca glontul
Regia: George Tillman jr.
Scenariul: Tony & Joe Gayton
Distributia: Dwayne Johnson, Billy Bob Thornton, Oliver Jackon-Cohen, Carla Gugino, Maggie Grace
Faster este un film care te agata si te tine in tensiune, in ciuda povestii batatorite adesea de numeroase productii cinematografice si cu toate exagerarile si inadvertentele lui intru logica.
Mocnind vreme de zece ani planuri de razbunare a mortii fratelui sau ucis de acei ce au complotat si au insfacat prada rezultata in urma jefuirii unei banci, suportand acesti zece ani de recluziune, intr-un mediu de o duritate si o periculozitate extrema, mereu insa cu ochii asupra fotografiei celui pierdut si mereu rememorandu-si scenele cumplite ale evenimentelor tragice, Driver paseste in prima zi de libertate pe drumul pedepsirii celor vinovati aflati pe lista lui capitala.
Driver este primul colt al triunghiului conflictual. In cel de-al doilea colt se afla Cop, un politist varstnic aflat la numai doi pasi de pensie, cu o viata profesionala pe cale sa se incheie nu tocmai triumfal si cu o viata personala bulversata de separarea de nevasta si de fiul sau. Cop este desemnat de catre seful sau pentru ca alaturi de tanara politista Cicero sa instrumenteze cazul uciderii de catre Driver a primului pedepsit de pe lista. Pe cel de-al treilea colt al triunghiului se pozitioneaza Killer, asasin tocmit, obsedat de perfectionism in toate domeniile in care se implica, stralucit in toate directiile in care activeaza, dar stapanit de puternice tare psihice ce vin de undeva, din adancul copilariei sale plina de suferinte fizice invinse de o supravointa uluitoare.
Hranit cu dorinta de razbunare vreme de zece ani, sclav al urii si al neiertarii, masivul, hotaratul de nezdruncinat Driver porneste in cursa infernala a pedepsirii, rand pe rand a celor aflati pe lista sa neagra. O cursa frenetica – urmariri dezlantuite pe sosele, in zgomote asurzitoare de pneuri, frane, cu flashbackuri dureroase ale momentelor capcanei in care isi pierde viata fratele sau si el insusi ajunge in spital in pragul mortii… O cursa frenetica in care, pe rand, incep sa cada capetele vinovatilor… O cursa frenetica in care fiecare dintre ceilalti doi protagonisti cantonati in colturile triunghiului, isi urmeaza determinarea.
Cop se lupta cu propriile fantome ale trecutului care isi intind umbra si asupra prezentului, crime, retele de informatori, abjectii, salvarea femeii iubite din haul drogurilor si incearca mereu sa ajunga cu un pas inaintea mai tinerei si istetei sale partenere politiste, pe firul crimelor actuale justificate de faptele din urma.
Killer, din cel de-al treilea colt al triunghiului, aflat intr-o relatie sentimentala cu frumoasa Lilly si amintindu-ne impreuna ei doi de Domnul si Doamna Smith (prin tinerete, good looking si mai ales arsenalul zapacitor de arme din dotarea elegantului si sofisticatului lor camin) este angajat drept asasin platit, de un misterios comanditar, pentru a-l ucide pe Driver.
Pas cu pas, itele ce par a se descalci prin caderea capetelor vinovate, se dovedesc a se inoda la loc in chip ciudat, pentru ca lui Driver incepe a i se dovedi ca de pe lista lui lipseste un nume de baza, al aceluia ce poarta integral vina, al aceluia care instrumentase si dusese la bun sfarsit actiunea criminala din urma cu zece ani. Si sigur ca daca spectatorul nu este suficient de atent la minimele indicii presarate de scenariu in desfasurarea actiunii, va avea o mare supriza in ceea ce-l priveste pe „ultimul de pe lista….cu voia dumneavoastra” :). Spre deosebire de spectator insa, furat de tempoul nebunesc al actiunii, tanara politista Cicero este isteata, atenta si vigilenta si prinde shpilul. Si cu toate scaparile de logica pe ici pe colo, de pe parcursul filmului si cu toate micile probleme lansate si lasate balta pe firul povestii, finalul este imprevizibil. Povestea are si ceva dezvaluri, dezvaluiri dezvaluite de fapt si in alte filme – insa aici spuse destul de original, privind lumea subterana, urata si injositoare a „informatorilor” cu care lucreaza Politia. Povestea are si povestioare moralizatoare privind puterea de a intelege si de a ierta si de ce nu – poate a reusi sa mergi mai departe spre o noua viata. Iar trupul fara viata, nisip pe nisip, ne spune ca viata prin viata se plateste.
Mai spun inca o data, cu toate scaparile sale, filmul m-a tinut atenta in fotoliu.
Directorul de imagine (Michael Grady) a facut o treaba buna, cu multe secvente originale, printre care amintesc culorile preponderent palide-galbui/ocru ale flashbackurilor si cu filmari in racursi, ba chiar cu camera la nivelul podelei – cum este cazul confruntarii sangeroase din grupul sanitar unde Driver isi incheie socotelile cu unul dintre vinovatii de pe lista sa. Mi-a placut si felul in care a incadrat prim planurile protagonistilor, astfel incat – apropiindu-ni-i, i-am cunoscut mai bine, i-am simpatizat sau i-am antipatizat.
Clint Mansell a venit cu o coloana sonora originala care a servit bine actiunea si iata un exemplu, dar si un link de la care puteti cobora soundtracks urile filmului.
Distributia a fost ales inspirata, pentru ca tripleta – Dwayne Johnson, Billy Bob Thornton si Oliver Jackson-Cohen creioneaza portrete puternice si credibile in ritmul nebun al derularii actiunii. Daca B.B.Th. vine cu o zestre cinematografica grea si serioasa, cu nominalizari, ba chiar si cu castiguri la premii importante, daca D.J. vine si el cu zestrea lui de contributii in filme si de nominalizari importante pentru rolurile interpretate, Oliver Jackson-Cohen e un nume proaspat, are doar 24 de ani si nu am reusit inca sa il vad nici in Going the Distance (2010), alaturi de Drew Barrymore. Un nume nou, cu o prezenta atragatoare fizic pe ecran, dar care poate, numai ca urmare a viziunii nitel exagerate a regizorului, devine extrem de antipatic 🙂 in coordonatele rolului interpretat. Sau poate aceasta a fost si tinta! Caci ce poate fi mai odios decat un asasin platit, care nici macar nu isi exercita meseria pentru bani, ci pur si simplu pentru adrenalina, pentru un plus de pericol in propria sa viata, pentru o provocare cu sine insusi.
Din Mapa de Presa, am aflat multe lucruri impreionante din biografia si activitatea lui Dwayne Johnson, pe care merita sa le aduc in acest material, pentru a defini in plus personalitatea complexa a acestuia:
„Dwayne Johnson şi-a construit reputaţia de actor de mâna întâi înregistrând succese de casă care au depăşit încasări de 1,5 miliarde dolari în toată lumea. Născut într-o familie de sportivi de divertisment, Johnson a avut ocazia să aprecieze performanţa sportivă şi actoricească, urmărindu-şi pe viu tatăl şi bunicul, care erau luptători profesionişti. Mergând cu ei în turnee prin toată ţara, Johnson a primit o educaţie ca nimeni altul. Mutându-se în Pennsylvania în ultimii ani ai adolescenţei, Johnson s-a concentrat pe dezvoltarea abilităţilor lui atletice, practicând fotbalul şi atrăgând asupra sa atenţia celor de la University of Miami. După ce a primit o bursă pentru fotbal, Johnson a intrat în programul de formare al fotbaliştilor profesionişti, câştigând, alături de echipă, primul Campionat Naţional, în 1991. El a jucat din nou în Campionatul naţional din 1992, încheindu-şi apoi cariera cu cel de-al treilea Campionat naţional, în 1995, când a jucat împotriva University of Nebraska, în cadrul Orange Bowl. După ce a absolvit programul, Johnson şi-a valorificat experienţa acumulată pentru a-şi transforma aptitudinile şi pasiunea pentru spectacol într-o nouă carieră care i-a schimbat viaţa.
Călcând pe urmele tatălui şi bunicului său, care intraseră în galeria World Wrestling Entertainment Hall of Fame, Dwayne şi-a dezvoltat abilităţile de luptător dobândite în copilărie construindu-şi un personaj propriu, care a repurtat mari succese în ring sub numele de ‘The Rock.’ Johnson a luptat în fiecare săptămână la televiziune, în faţa a peste 10 milioane de fani, sau în faţa unui public numeros, de peste 70.000 de spectatori, în sălile de lupte. Johnson a evoluat cu casa închisă, în săli imense de întreceri sportive cum ar fi Houston Astrodome, Madison Square Garden sau Toronto Sky Dome. În rolul luptătorului ‘The Rock,’ Dwayne a obţinut succese şi în afara sălilor de lupte, devenind autorul cel mai bine vândut, conform topului întocmit de New York Times, al autobiografiei intitulate The Rock Says şi deţinătorul unui disc de platină pentru CD-ul World Wrestling Entertainment, unde a cântat alături de artişti cum ar fi premiantul Grammy, Wyclef Jean. Johnson şi-a împlinit visul de a-şi extinde activitatea în industria de divertisment, trecând de la televiziune la film, odată cu rolul unui zeu egiptean ‘the Scorpion King’ din blockbuster-ul anului 2001, The Mummy Returns, realizare care i-a adus apoi rolul principal din The Scorpion King, în 2002. yinyleon xxx
Un mare filantrop, Johnson a înfiinţat The Rock Foundation în 2006. În primul său an de activitate, fundaţia şi-a îndreptat eforturile asupra The Rock’s Toy Chest, un program creat special pentru copiii spitalizaţi pentru boli grave. Misiunea actuală a fundaţiei este aceea de a-i convinge pe oamenii de toate vârstele de faptul că integritatea, munca şi perseverenţa îi vor ajuta să-şi atingă scopurile şi că ei va trebui să-i ajute şi pe alţii să obţină aceleaşi rezultate. Pe lângă faptul că e fondator şi preşedinte al acestei fundaţii, Johnson a devenit şi un membru marcant în conducerea Crucii Roşii americane, a făcut parte din Comitetul naţional al fundaţiei Make-A-Wish Foundation, unde a fost ales ambasador al bunăvoinţei, şi a îndeplinit funcţia de purtător de cuvânt al School All-Stars (f.k.a. Fundaţia de tineret a lui Arnold Schwarzenegger). The Giving Back Fund l-a omagiat pe Dwayne, în 2006, pentru că a fost unul dintre cele 30 de celebrităţi care au făcut cele mai valoroase donaţii publice (University of Miami). În iunie 2008, Congresul Statelor Unite, Comitetul reunit de conducere şi Fundaţia de premiere a Congresului SUA i-au conferit lui Johnson prestigiosul Horizon Award, premiul Congresului SUA care se dă numai persoanelor din sectorul privat care au contribuit personal la crearea de oportunităţi pentru toţi americanii şi care au dat tinerilor un exemplu excepţional de reuşită în viaţă. Dwayne este tatăl iubitor al unei fetiţe de 9 ani, Simone.”
2 comments