O Agente Secreto (2025)
Regia: Kleber Mendonça Filho
Distribuția: Robson Andrade, Rubens Santos, Licínio Januário
Nu există nicio poveste de spionaj în ‘O agente secreto’ (‘Agentul secret’) al regizorului brazilian Kleber Mendoça Filho și nici vreo legătură cu romanul scris de James Conrad cu mai bine de un secol în urmă, care a inspirat multe alte filme și seriale de televiziune. Este unul dintre acele filme care este greu de încadrat într-un singur stil cinematografic, care poate aparține mai multor genuri sau pentru care ar trebui inventată o categorie specială. Filmul împrumută titlul de la o scenă în care eroul principal trece printr-o sală de cinematograf în care este proiectat genericul unui film (imaginar, cu Belmondo!) cu acest nume. ‘O agente secreto’ este de altfel plin de referințe la cinematografia din preajma anului 1977 și în special la blockbuster-ul ‘Jaws’ din 1975 al lui Steven Spielberg -, iar o sală de proiecție va fi cadrul câtorva scene cheie. Filmul acesta complex și interesant nu aparține însă nici genului de film despre filme. Filmul îmbină realismul politic cu fantasticul latino-american pentru a descrie lupta pentru supraviețuire a unor oameni care trăiesc într-o societate coruptă și violentă, în mijlocul unei perioade de dictatură care a durat multe decenii și a dominat istoria Braziliei din a doua jumătate a secolului 20.
Filmul începe ca un ‘road movie’ în peisajul semideșertic al nordului Braziliei, un peisaj arid, presărat cu cadavre și dominat de frică, pentru a evolua spre un thriller politic atipic cu ritm de ‘slow movie’. Eroul principal se numește Marcello sau poate Armando, căci își ascunde uneori identitatea reală. Fuge de autorități și de ucigașii plătiți trimiși pe urmele sale, asteptând pașapoartele false care să-i permită lui și băiețelului său să părăsească țara. Orașul Recife unde ajunge este un loc de refugiu și poate de tranzit spre libertate sau în orice caz spre o lume în care viața să nu-i fie în pericol. Un colț al unei țări dominate de teroare politică și de corupție endemică. Motivele comportării sale vor fi descoperite treptat de spectatorii care vor cunoaște și pe cei din jurul sau: părinții soției sale decedate, vecinii – majoritatea fugari ca și el -, politicienii veroși, polițiștii corupți și ucigașii plătiți, un fel de eroi à la Tarantino transportați pe pământul Braziliei. Flashback-urile vor completa treptat povestea vieții eroului filmului, iar evenimentele care se precipită spre final vor fi clarificate și puse în context doar de un epilog care se petrece în zilele noastre.
Mi-a plăcut mult și felul în care scenaristul și regizorul Kleber Mendoça Filho a construit narațiunea și modul în care a adus-o pe ecran, transformând spectacolul cinematografic într-o imagine de realism crud a Braziliei celui de-al optelea deceniu al secolului trecut. Nu lipsesc însă nici elementele de fantastic, prezente în multe romane și filme ale Americii Latine, acestea fiind ambalate în acest caz cu elemente din mitologia cinematografică de la Hollywood. Spielberg și (din nou) Tarantino par să-și fi dat întălnire într-un episod de istorie a dictaturii, fricii și represiunii. Am apreciat remarcabila galerie de portrete create de cineast și interpretate excepțional de o colecție de actori formidabil selectați și îndrumați. Voi menționa doar două nume: cel al lui Wagner Moura care a a colectat deja premii binemeritate pentru rolul principal din film și actorul german Udo Kier, la ultima sa apariție pe ecrane, într-un rol secundar sfâșietor. Lista completă ar trebui să fie foarte lungă. În opinia mea, în acest an cu concurență serioasă, ‘O agente secreto’ ar trebui să colecteze câteva premii Oscar, și nu doar pe cel pentru cel mai bun film într-o limbă străină (de engleză).
Nota: 9/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
