Enquête sur un scandale d’etat (2021) – Ancheta unui scandal de stat
Regia: Thierry de Peretti
Distribuția: Roschdy Zem, Pio Marmaï, Vincent Lindon
Când a apărut ultima anchetă Recorder în materie de finanțare economică a partidelor politice din bani publici, mi s-a întipărit în minte o frază: „noi le conferim putere celor care ne conduc, iar jurnalismul devine o pârghie de control asupra lor. Când jurnalismul este cumpărat, această pârghie dispare și între noi, societatea civilă, și conducerea unui stat apare un zid dincolo de care nu mai avem acces”. Mi-a părut acest lucru atât de relevant realității în care trăim încât mi s-a întipărit în minte. Și iată că am găsit un film care vine să exemplifice puterea notorie a jurnalismului în lupta cu infracționalitatea.
Filmul regizorului francez Thierry de Peretti, apărut în 2021, intitulat Enquête sur un scandale d’État este ilustrarea cinematografică a unui fapt real. În octombrie 2015, vameșii francezi depistează circa 7 tone de canabis în Paris, o grămadă de droguri ajunsă în Franța din țările africane, a căror ultimă destinație pare să fie Olanda. În scenă își face apariția Hubert Antoine, un agent infiltrat în cartelurile franceze, care contactează un tânăr jurnalist, Stéphane Vilner, căruia îi divulgă un șir de informații și secrete de stat care scot la iveală o sumedenie de iregularități în activitatea organelor de combatere a traficului cu droguri.
Pelicula lui Peretti este prin sine extrem de lentă. Această lentoare specifică într-o anume măsură cinematografiei europene este, de această dată, datorată naturii deloc ușoare a istoriei din spatele narațiunii regizorului. Practic, avem un film de anchetă, unde se detaliază scenele cu ședințe de redacție, întrevederile cu procurori și înalți oficiali care se perindă pe coridoarele puterii.
Peretti pare să-și arunce filmul în brațele convenienței, pentru că personajele sale sunt extrem de…cuminți. Nu există acel drive specific filmelor de acțiune, iar miza, per ansamblu, e să ne poarte în culisele analizelor și cercetărilor.
Cu toate acestea, e de apreciat aranjarea etică a filmului. Personajele își pun întrebări pertinente despre limitele acțiunii legii, despre nevoia de a fi sau nu limitați de lege atunci când e combătută o acțiune ilegală. În mod clar, marea dilemă care planează e legată de nevoia de a discerne: avem sau nu voie să încălcăm legea atunci când o apărăm?
Deși mi s-a părut pe alocuri sacadat și tern, filmul poate să fie pe placul celor care-și doresc pelicule în expectativă, într-o veșnică și continuă căutare. Fiecare detaliu din puzzle face diferența, deci contează.
Mi-a plăcut extrem prestanța lui Roschdy Zem (Hubert Antoine), un bărbat carismatic, exploziv și vulcanic după temperament și Pio Marmaï (Stéphane Vilner), un jurnalist care cu tenacitate se prinde de tentaculele scandalului, încercând să reziste în fața presiunii pe care puterea o pune pentru a masca consecințele ilegalităților.
Dacă vă numărați printre cinefilii care caută în filme istorii reale, bazate pe probe și pe cercetarea meticuloasă a acestora, atunci această experiență cinematografică o să vi se potrivească indubitabil. În cazul meu e mai degrabă un film care a cerut răbdare și o doză considerabilă de răbdare, pentru a urmări firele încâlcite ale demersului regizoral.
În cinematografele din România din 30 septembrie, distribuit de Independența Film.
