End of Watch (2012) – Ultima razie
Scenariul si regia: David Ayer
Distributia: Jake Gyllenhaal, Michael Peña, Anna Kendrick
Unul dintre acele filme pe care nu le uiti repede, de la o zi la alta. Desi intra intr-o … si trateaza o … tema batatorita in multe productii pentru marele ecran sau pentru televiziune. De ce? Pentru ca este puternic si inteligent construit. Pe o schema originala, aceea a unui film in film. Camera de filmat este unul dintre personajele filmului. Prin intermediul ochiului ei rece care capteaza frust momente definitorii pentru caracterizarea personajelor si a situatiilor in care ii pune viata si profesiunea, povestea capata un plus de realism si credibilitate.
Si in ansamblu, avem o perspectiva contemporana a muncii depuse de o sectie de politie din Los Angeles in South Central – o zona complexa locuita de populatie alba, afro-americana si mexicana, o zona care exceleaza in luptele dintre gruparile infractionale locale si in amestecul nociv al cartelurilor criminale mexicane.
Intram pas cu pas in intimitatea muncii ofiterilor acestei sectii, o activitate stresanta, care incumba in afara calitatilor profesionale native dezvoltate si slefuite in Academia de Politie si o serie de calitati umane precum cinstea, prietenia, spiritul dreptatii, curajul. Si toate aceste calitati le au ofiterii Brian Taylor si Mike Zavala, buni prieteni in acelasi timp. Buni prieteni, pentru ca numai astfel, pe baza acestei prietenii adanci si a cunoasterii depline si a increderii unul in celalalt, pot actiona intr-un bun tandem in cadrul actiunilor in care sunt implicati. Si o alta calitate esentiala in cariera si munca pe care si-au ales-o este simtul umorului, fara de care intr-o lume atat de dura si primejdioasa, viata i-ar ingenunchia.
In acest sens sunt suculente dialogurile pe care le au cei doi politisti in masina de patrulare “x13” (dialoguri imortalizate de camera video). Despre viata, despre sentimente, despre familie, iubire, vise… Si iata o mostra. Brian, in cautarea femeii potrivite pentru el, aceea cu care in afara de sex, sa poata construi si avea o comunicare reala (“suflete pereche”), o cunoaste pe Janet (doctor in mecanica fluidelor 🙂 ) si desi este inca temator, isi intreaba partenerul, pe Mike, de unde a stiut ca se va casatori cu iubita lui, Gabby. “ Nu am stiut, ea mi-a spus” 🙂 este raspunsul lui Mike Zavala.
End of Watch este un film tensionat, bine gradat in evolutie, in care spectatorul se elibereaza din cand in cand de valul de adrenalina, prin mici zambete sau chiar hohote de ras, tocmai datorita glumelor si dialogurilor amuzante dintre personaje. Glume si zambete care fara doar si poate si atat de necesar, ii detensioneaza si pe cei doi politisti.
Doi oameni care iubesc dreptatea si iubesc viata pe care si-o pun constient in slujba apararii dreptatii si vietii celorlalti. Si care sunt oricand gata sa apere viata celuilalt.
Un film in care – desi unii poate se asteapta dintr-un moment in celalalt, sa descopere cliseul clasic al politistului corupt, al samantei rele din cosul cu seminte bune -, acest lucru nu se intampla si e bine ca este asa, macar pentru ca ne reda speranta in cinste si incoruptibilitate. Increderea in acei oameni care devin eroi salvand copiii altora din ghearele focului, expunandu-se mortii chiar si atunci cand propriul copil urmeaza sa se nasca.
Dar … intotdeauna exista un dar, varful ascutit si otravit al intrigii, patrula deranjeaza puternic (prin capturi de bani, arme si droguri) cartelul mexican Sinaloa si banda de cartier Curbside, cativa descreierati de origine hispanica ii prinde intr-un clenci pe cei doi ofiteri. Intr-un gang sinistru dintre doua cladiri, Brian (acum casatorit si pe cale de a deveni tata), impuscat, isi traieste ultimele clipe vegheat de Mike, care ii spune: “OK, poti sa plangi, te iubesc!” Acesta este si sfarsitul lui Mike, pentru ca apar descreieratii si il ciuruiesc deasupra trupului lui Brian.
Inmormantarea … si surpriza, pe care spectatorul (eu in speta), nu o considera drept o facatura, o smecherie … ci o decizie a soartei. Mike este cel condus la groapa, Mike cel care cu trupul sau si-a aparat prietenul lesinat, de glontul fatal. Brian salvat de echipajele sosite la locul asaltului. Brian care ranit, bandajat, abia miscandu-se, spune doar atat: “a fost fratele meu”. Mai mult decat imaginea, puterea cuvintelor este aceea care ne emotioneaza profund. Apoi camera se opreste asupra chipiului, manusilor albe de ceremonie si a insignei, dupa care … ecran negru.
Calitatea finalului este insa alta, pentru ca spre neuitarea caracterului personajelor, finalul proiecteaza o scena capturata de ochiul camerei video, din masina, din ziua atacului, cu cei doi prieteni intr-un dialog plin de umor. Asa trebuie sa ni-l reamintim pe Mike.
Doi actori, Gyllenhaal si Peña, care dincolo de talent, dau dovada de multa dedicare si sensibilitate in descifrarea personajelor lor si de un simt comic pe care nu l-am detectat pana acum la ei. Doi actori care au construit cu multa intelegere psihologia specifica si care am inteles ca s-au documentat si au petrecut multe ore in masinile de patrulare ale politiei. “Un cuplu perfect” spun criticii in total acord.
Insa toate acestea nu ar fi fost posibile fara David Ayer, scenarist si regizor avand la activ in aceste calitati (una sau cealalta) filme precum: Trainig Day (2001 – scenariu), S.W.A.T. (2003 – scenariu), Street King (2008 – regie), cunoscator profund al strazilor Los Angeles-ului (Harsh Times – 2006) si al problematicii delicventei vs activitatea institutiilor. Un scenariu de zile mari dupa parerea mea umila, lucid si profund uman, instrumentat intr-o regie de un profesionalism imbatabil. Plus aceasta gaselnita a personajului neinsufletit (camera video), care insufleteste in plus personajele si eternalizeaza viata lor.
David Sardy, cantaret, compozitor si ghitarist, cunoscut si din peliculele “21”, “Wall Street: Money Never Sleep”, “Ghost Rider: Spirit of Vengeance “, semneaza coloana sonora originala a filmului, in total ritm si acord cu povestea, iar cinematografia semnata de Roman Vasyanov pune in valoare in primul rand personajele (ni le apropie si dezvaluie psihologic) si in al doilea rand, atmosfera acestui South Central din Los Angeles.
Un film bun, mergeti sa-l vedeti!
3 comments
frumoasa cronica:) imi place ca ai detaliat tot ce are filmul mai frumos. si mie mi-a placut foarte mult. cred ca este unul dintre cele mai bune vazute anul asta. imi permiti sa fac o mica obiectie? eu am problema cand mi se spune sfarsitul. de asta evit sa vad si trailere pentru ca am senzatia ca se dau multe detalii. cand am vazut filmul, a fost cu adevarat o surpriza cand am cunoscut finalul pentru ca in ultimele 15 minute nu mai stii la ce sa te astepti. este doar o remarca personala, nu o critica 🙂 totusi, ma bucura recenzia ta care invita la vizionare
Da, ai dreptate, in mod obisnuit nu devoalez finalul, mai ales daca este atat de original-neasteptat, insa am considerat ca e bine sa o fac, intrucat ridica calitatea filmului si poate fi un imbold in plus spre vizionare! Multumesc pentru apreciere si pentru ca esti alaturi de noi!
Actorii au stat printre politisti cam 1 an de zile pentru a invata comportamentul lor si tot ce ceea ce tine de meseria de a fii politist (in SUA). Intr-un final au realizat un film extraordinar.