Chungking Express (1994)
Regia: Kar-Wai Wong
Distribuția: Brigitte Lin, Takeshi Kaneshiro, Tony Chiu-Wai Leung
Hong Kong este în centrul atenției știrilor în aceste zile și acesta a fost un motiv în plus să fiu foarte curios să văd ‘Chungking Express’, un film realizat în 1994, cu câțiva ani înainte de declanșarea procesului în care Hong Kong va reveni – în decurs de jumătate de secol – să fie o parte integrantă din China. Regizorul Kar-Wai Wong se bucură de un prestigiu considerabil, și acest film în particular are una dintre cotele cele mai ridicate. Experiența vizionării a răspuns însă doar în parte așteptărilor. ‘Chungking Express’ s-a dovedit a fi un film aparte, cu multe aspecte cinematografice interesante, dar nu prea a reușit să-mi creeze emoții nici prin povestire, și nici prin felul în care acționează pe ecran eroii săi.
Intenția regizorului Kar-Wai Wong a fost probabil să prezinte una dintre categoriile de personaje care făcuseră filmele din Hong Kong celebre în acea perioada – polițiștii – într-o lumina complet diferită. În loc să se războiască cu gangsterii în dueluri de împușcături sau coregrafii sofisticate de arte marțiale, cei doi polițiști din cele două povestiri succesive din care este construit filmul sunt … îndrăgostiți. Există câteva scene violente în prima poveste, dar la ele participa nu polițistul, ci femeia de care se îndrăgostește și alături de care va petrece o noapte, fără a ști că este implicată în trafic de droguri și omucideri. Cele două povești nu au de altfel nicio legătură între ele decât o singură scenă de tranziție, și faptul că cei doi polițiști se luptă cu singurătatea, trăiesc povești de dragoste nu prea fericite, și mănâncă la aceeași dugheană de fast-food care este răscrucea întâmplărilor din film.
Partea cea mai frumoasă și mai interesantă a filmului este legată de mijloacele cinematografice. Regizorul Kar-Wai Won este un maestru al imaginii filmate cu viteze diferite și combinate la montaj în așa fel încât atenția spectatorilor să se îndrepte spre trăirile personajelor de pe ecran. Filmările au avut loc în centrul orașului Hong Kong, am vizitat de câteva ori orașul și am recunscut unele dintre locuri, cu străzile înguste, piețele și restaurantele, pantele și scările rulante, luminile de artificiale și zgomotele care crează atmosfera unică a acestei metropole. Actorii principali sunt excelent aleși și își trăiesc mai mult decât își joacă rolurile, chiar și atunci când sunt puși în situații mai puțin firești, cel puțin pentru ochii mei de spectator european. Muzica și banda sonoră sunt și ele excelente și contribuie la unitatea stilistică a filmului.
Singurul aspect esențial care mi-a lipsit a fost emoția. Ceea ce constituie calitatea principala a filmului este până la urmă și diferența care desparte acest film bun și interesant de nivelul unei capodopere. Entuziasmat de propria să îndemânare profesională, regizorul Kar-Wai Wong pare a uita la un moment dat să lase suficient loc emoției autentice. Deși este vorba despre două povești separate, fiecare dintre ele are timp să devină repetitivă și greu de urmărit in multitudinea de detalii cinematografice. Vizionarea filmului ‘Chungking Express’ mi-a creat o senzație pe care o am uneori la vizitarea unei biserici baroce bogat ornamentate. Bogăția și cantitatea detaliilor, admirabile fiecare in parte, mă face să uit care este filonul principal de emoție și de frumusețe al întregii construcții.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: Theasiancinemablog.com, Medium.com)
