Never Rarely Sometimes Always (2020)
Regia: Eliza Hittman
Distribuția: Sidney Flanigan, Talia Ryder, Théodore Pellerin
În timp ce vedeam ‘Never Rarely Sometimes Always’, filmul Elizei Hittman, încă o producție dintre acelea care după premiera (și premierea) de la Festivalul de la Sundance de la începutul anului 2020 a avut neșansa ca lansarea pe ecrane să fie amânată pentru cine știe câtă vreme de pandemie, nu am putut să nu mă întreb dacă regizoarea și scenarista americană cunoștea ‘4 luni, 3 săptămâni și 2 zile’, filmul care i-a adus lui Cristian Mungiu ‘Palme d’Or’ la Cannes în 2007. Cele două filme sunt similare nu numai deoarece tema avorturilor se află în centrul lor. Ele se petrec la decenii distanță în contexte politice foarte diferite, dar care totuși aparțin unei aceleași dezbateri cu impact moral și social, dezbatere care are loc de mai bine de jumătate de secol și este departe de a fi tranșată. ‘Never Rarely Sometimes Always’ și ‘4 luni, 3 săptămâni și 2 zile’ mai au ceva comun: în structura lor narativă ambele filme juxtapun problematica avorturilor cu tema solidarității dintre două femei tinere, care se confruntă singure cu o lume adversă și care sunt gata să facă sacrificii enorme pentru a se ajuta în situații extreme. Ambele filme sunt și filme despre presiunea socială, dilemele și traumele legate de avorturi dar mai ales filme despre prietenie și despre sacrificiile făcute în numele ei.
Povestea. Autumn (Sidney Flanigan) este o fată de 17 ani dintr-un orășel din Pennsylvania, care lucrează împreună cu prietena ei Skyler (Tania Ryder) pe post de casieriță la un supermarket. Familia lui Autumn este aparent normativă, cu un tată aparent normativ de indiferent. Așa cum îi arata numele, Autumn este o fire melancolică, care își interiorizează trăirile și nesiguranță, destul de experimentată pentru a-și fi început viața sexuală la 14 ani, și destul de ezitantă pentru a nu ști cum să se confrunte cu faptul că rămâne însărcinată. Fata nu dorește copilul, motivele nu sunt clare și nu trebuie în fond explicate, poate că este prea tânără pentru a se confrunta cu maternitatea sau poate la mijloc este ceva legat de persoana tatălui care nu aflăm niciodată cine este (am o bănuială, dar nu o voi împărtăși). Clinicile din orașul ei sunt destul de puțin dotate și oricum nu o pot ajuta, căci în Pennsylvania, fiind minoră, nu poate avorta fară acordul părinților. Cele doua prietene pleacă la New York, unde avortul este posibil, dar călătoria lor se prelungește neașteptat, rămân fară bani și trăiesc trei zile și doua nopți de nesiguranță, de aventuri nedorite și experiențe nu dintre cele mai plăcute în marele oraș. Este un film despre o călătorie cu totul altfel decât cele care ne-au obișnuit filmele cu provinciali veniți la New York, este un film despre maturizarea adolescentelor, este un film despre prietenie.
Problematica avorturilor este tot timpul prezentă fară ca scenarista și regizoarea Eliza Hittman să ia o poziție explicita pe care să o impună spectatorilor. Cred că ceea ce diferențiază ‘Never Rarely Sometimes Always’ de alte filme cu teme similare este perspectiva feminină. Filmul este scris și regizat de o femeie, personajele principale și majoritatea celor secundare sunt femei și trăirile fetelor tinere, aflate la începutul vieții este tema principală, sunt abordate cu o sensibilitate venind din experiențe reale de viață. Tocmai de aceea cred că filmul acesta trebuie văzut de cât mai mulți bărbați și băieți de vârsta eroinelor adolescente, pentru a putea înțelege trăirile, ezitările și durerile lor. Interpretările celor două actrițe din rolurile principale sunt superbe, de un firesc cuceritor. Scena care dă numele filmului este antologică. New York-ul este filmat în mod foarte diferit decât în alte filme, cu stațiile sale de metro strivitoare, cu lumea indiferentă, grăbită și nu prea politicoasă care populează metropola. Stilul minimalist, atenția la detaliu, povestirea relatată din punctul de vedere al eroilor mi-au amintit și ele filmele lui Mungiu. Dar poate că Eliza Hittman nici nu le-a văzut. Filmul ei stă oricum pe picioare ca o creație matură și sensibilă, dovadă că și în acest an 2020 au fost lansate filme bune.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, Youtube.com)
