O familie aproape perfectă (2024)
Regia: Tudor Platon
Tudor Platon face parte din clubul select al cineaștilor care par să-și fi petrecut copilăria cu aparatul de filmat în mână, și care astfel au avut ocazia foarte devreme să filmeze lumea și oamenii din jurul lor. Firesc, cei din familiile lor au devenit personaje principale în materialele filmate și acumulate. Într-o discuție cu publicul, regizorul și cameramanul cunoscut de azi a mărturisit că a avut la dispoziție peste două sute de ore de material filmat din care a selectat și structurat ‘O familie aproape perfectă’ – un documentar original în care eroii principali sunt părinții săi, iubita devenită mama primului lor copil (Carla Fotea care este și una dintre producătoarele filmului) și regizorul însuși. Avem deci de-a face cu un documentar de familie, un sub-gen care capătă în ultima vreme popularitate în cinematografia mondială și în cea românească (‘Tata’ al lui Radu Ciorniciuc și Lina Vdovii a fost produs cam în același timp).
Printre primele secvențe ale filmului se află un episod filmat cu camera de amator cu mulți ani în urmă. Părinții lui Tudor se află la o petrecere. Copiii îi roagă să se sărute, ‘ca amintire’. O fac, cu multă reținere, scurt și fără tandrețe. Ceva deja pare a nu funcționă în relația dintre ei, așa încât următoarele episoade, mai apropiate de prezent, care descriu decizia lor de a se despărți sau cel puțin de a trai separat după 30 de ani de căsnicie, nu vin ca o surpriza. Tudor și Carla se află atunci la începutul relației dintre ei. Sunt alta generație, comunica mult mai mult, încearcă să discute problemele, deși cuvintele nu sunt spuse ușor nici intre ei. Pe măsură ce părinții se îndepărtează și își construiesc universurile lor separate, tinerii se aproprie. Asistăm la o propunere de căsătorie (sau de relație de lungă durată). Urmează sarcina, primul copil, primele depresii și crize pe care ei speră să le gireze și să le surmonteze altfel decât generația dinaintea lor.
Filmul este construit din dialoguri și tăceri care se desfășoară cursiv, aparent fără scenariu sau intervenție regizorala. Și totuși, la o analiză atentă nu pot fi evitate întrebările. Prezența însăși a aparatelor de filmat modifică felul în care se comportă cei care se află în obiectiv. Cum a influențat hobby-ul copilului viața familiei și cât de intimă poate fi o intimitate filmată? Destăinuirile părinților scot la lumină felul în care firea și atmosfera familială în care au fost ei educați le-a influențat viața și propriile relații de familie. Fiecare generație și-a propus să fie altfel decât precedenta, să învețe din greșelile părinților, dar este aceasta totdeauna posibil? Personajele caută alternative, căi de scăpare dintr-un sistem de relații închis, de auto-cunoaștere prin credință, prin căutări spirituale ezoterice, prin experiența maternității și paternității. Filmul curge lent, scene cu încărcătură emoțională alternează cu cele cu valoare simbolică și este destul timp pentru spectatori pentru a-și pune în ordine ideile, dar și pentru a formula întrebările. Nu știu exact cărei categorii de public i se adresează filmul, dar cei care vor alege să-l vadă vor avea parte de o experiență inedită.
Produs de microFILM (Carla Fotea, Ada Solomon, Tudor Platon) și distribuit de microMULTILATERAL, în cinematografe din 28 august.
