Choose Me (1984) – Alege-mă
Regia: Alan Rudolph
Distribuția: Geneviève Bujold, Keith Carradine, Lesley Ann Warren, Patrick Bauchau
De ce nu a devenit Alan Rudolph unul dintre cei mai apreciați cineaști ai generației sale, cea a marilor regizori americani născuți în anii ’40? Născut cândva între Scorsese și Spielberg, lansat ca asistent al lui Robert Altman, el este aproape complet uitat astăzi. Vizionarea filmelor sale este însă o revelație. Acesta este cazul lui ‘Choose Me’ din 1984, unul film surprinzător prin prospețime și inteligență, care s-a bucurat de ceva succes la vremea lui și care astăzi este aproape complet uitat. Pe nedrept, cred eu, deoarece el reușește să fie plin de suspense și de originalitate într-un gen dominat de clișee – cel al comediilor romantice.
Avem de-a face în ‘Coose Me’ cu șase personaje – trei femei și trei bărbați. Eve este proprietara unui bar, este o femeie în jurul căreia roiesc bărbații, dar niciunul dintre ei nu pare a fi bărbatul potrivit, așa încât și-a propus să nu se mărite niciodată. Nancy este vocea lui dr. Love, o prezentatoare de programe de radio în care dă sfaturi publicului care o adoră, dar ea însăși pare a avea nevoie de sfaturi pentru a-și umple o viață lipsită de sentimente. Pearl este poetă și măritată cu Zack, un bărbat de două ori mai în vârstă ca ea, bogat, violent și infidel. Barmanul Billy este iremediabil și fără șansă îndrăgostit de Eve. Personajul care apare în barul lui Eve și tulbură liniștea și echilibrul instabil al vieților celorlalți este Mickey – un bărbat cu trecut și caracter cu totul incert: povestește tuturor că a fost pilot și spion, că a trecut prin închisori și prin instituții de sănătate mentală. A călătorit prin toată lumea dar nu are bani pentru autobuzul care să-l duca de la Los Angeles acasă la Las Vegas. Este ceva adevărat în ceea ce povestește? Poate faptul că a fost de două ori căsătorit și că propune căsătorie tuturor femeilor pe care le sărută? Nebun sau erou, toate femeile cad pradă farmecelor sale.
Majoritatea acțiunii se petrece noaptea la Los Angeles, mai ales în barul lui Eve. Muzica de soul și R&B interpretată de Teddy Pendergrass joaca un rol important în film, care aproape ar putea fi considerat un film muzical, dar dacă ar fi să aleg un cântec potrivit el este ‘Help Me Make It Trough the Night’ al lui Kris Kristofferson. De-a lungul a trei nopți, personajele se vor întâlni, se vor cunoaște dar nu se vor recunoaște, se vor îndrăgosti, săruta și vor face dragoste, și până la urmă vor decide cine alege pe cine. Scenariul este scris foarte inteligent, folosind mediul show-urilor radiofonice de noapte, care a dat naștere câtorva filme memorabile în acei ani, pentru a provoca gândurile spectatorilor despre felul în care cuvintele exprimă sau ascund sentimentele, despre dragoste și implicare emoțională, chiar despre viața adevărată și cea din show-urile radio (azi am numi-o viață virtuală). Keith Carradine joacă rolul lui Mickey, bărbatul căreia nu-i rezista nicio femeie în film. De obicei era distribuit în aceea perioadă în roluri mult mai sumbre – aici este un aparent ‘băiat rău’ cu suflet bun și cu farmec, care încet încet îi cucerește și pe spectatori și spectatoare. Într-un film francez rolul acesta ar fi fost potrivit pentru Belmondo. Leslie Ann Warren era o vedetă a ecranului și muzicii americane din acea vreme care debutase foarte tânără ca ‘Cenușăreasa’ cu două decenii în urma și ajunsese aici la rolul de femeie încercată de viață. O surpriză pentru mine a fost Rae Dawn Chong – actriță strălucitoare prin talent și frumusețe, care cred că merita o cariera mai bună. John Larroquette este unul dintre acei actori care ne sunt extrem de familiari din excelente roluri secundare, ca cel al lui Billy de aici.
Am lăsat-o la urmă pe Geneviève Bujold, care are ocazia unui rol formidabil, cel al prezentatoarei radio care dă sfaturi altora, dar nu reușește să administreze prea bine propria ei viață. Tocmai acest rol nu a îmbătrânit prea bine în cei 40 de ani trecuți de la realizarea filmului. Interpretarea mi s-a părut crispată și contrastând cu naturalețea tuturor celor din jur. Dacă acest film ar fi reluat astăzi, povestea despre identitățile virtuale și reale, despre viața sociala pe unde și viața emoțională adevărată s-ar petrece în mod sigur on-line. Internetul a preluat rolul show-urilor radio de noapte, alias-urile pe Internet au înlocuit pseudonimele care erau folosite pe unde. Un remake al lui ‘Choose Me’ ar fi foarte interesant, dar cei care se vor încumeta să-l facă trebuie să știe că referința pentru comparație a ridicat ștacheta foarte sus.
Nota: 9/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
