Sorella di Clausura (2025)
Regia: Ivana Mladenovic
Distribuția: Katia Pascariu, Cendana Trifan, Miodrag Mladenovic
Ivana Mladenovic, regizoarea filmului ‘Sorella din Clausura’, s-a născut în Serbia, dar teatru și film a învățat în România, unde au fost realizate și cele patru filme ale ei de lungmetraj de până acum. Titlul filmului, în limba italiană în original, se referă la călugăritele care trăiesc în sihăstrie și tăcere, dar care, la un moment dat, găsesc ocazia de a se exprima, poate prin cântece. Un parcurs similar sugerează scenariul original – la care regizoarea este co-autoare – pentru Stela, eroina filmului. Căutările ei (poate că bâjbâielile ei ar fi un cuvânt mai precis) se petrec într-o lume în tranziție și într-un spațiu care este comun filmelor Ivanei Mladenovic – cel al Balcanilor. Un film în care chiar dacă se simte influență unor cineaști ca Emir Kusturica și Radu Jude, care ghicesc că sunt printre maeștrii regizoarei, este deja clar conturată personalitatea unei cineaste care are multe de spus și le exprimă în mod articulat și original.
Stela copilărise în Timișoara, capitala Banatului, cea mai balcanică zonă a României. La 12 ani, în 1986, îl văzuse la televizor (probabil la televiziunea sârbă recepționată pe atunci de antenele pirat) pe Boban, un cântăreț de succes cu mult mai în vârstă decât ea. Se îndrăgostise de el și această admirație de fană adolescentă se transformase într-o obsesie care nu o părăsea. Cu peste două decenii mai tărziu, într-o altă lume decât cea în care se născuse, în România proaspăt intrată în UE, Stela nu își găsește locul. Nu are de lucru deși a absolvit filologia și nu este capabilă să întrețină o relație stabilă deoarece caută în orice bărbat ‘măcar 1% din Boban’. Îl urmărește obsesiv pe rockstar-ul îmbătrânit și pe cei din jurul său, și tocmai atunci când are ocazia să se apropie de el rămâne fără glas precum călugărițele din titlul filmului. Vă găsi puterea să-și învingă obsesia și să-și găsească un loc în lumea reală?
Ivana Mladenovic aduce pe ecran o lume marginală, instabilă, îmbibată de o contra-cultură populară amplificată de mijloacele de comunicare și în special de televiziunea care este prezentă aproape permanent pe ecran. Katia Pascariu interpretează rolul principal și ceea ce a realizat în acest film este, în opinia mea, formidabil. Stela este o femeie care vede lumea prin prisma obsesiei sale care o face să se simtă incomod în propria piele. Nerealizarea ei socială și ca femeie este adusă pe ecran într-un stil lipsit de dramatism și cu un umor paradoxal de eficace. Montajul este nervos, pare uneori neglijent, sunetul este câteodată neclar, însă toate acestea par a fi mai degrabă intenționate. Regizoarea nu a dorit să descrie o lume haotică într-un film șlefuit, dimpotrivă, a încercat, mi s-a părut, să emuleze mijloacele cinematografice ale anului în care se petrecea acțiunea filmului. Dintre ceilalți actori nu pot să nu-l menționez pe Milodrag Mladenovic, tatăl regizoarei, care a interpretat rolul lui Boban. Deși filmul relatează povestea unui eșec într-o lume instabilă în care unele personaje nu sfârșesc prea bine, vizionarea este interesantă, comicul anihilează intențiile de a lua prea în serios ceea ce se întâmplă pe ecran, și experiența cinematografică este și antrenantă și semnificativă.
La cinema din 6 martie.
