Coco avant Chanel (2009)
Regia: Anne Fontaine
Distribuția: Audrey Tautou, Benoît Poelvoorde, Alessandro Nivola
Filmul lui Anne Fontaine ‘Coco avant Chanel’ are pe afiș trei motive serioase de a fi un film care să-mi placă. Numele lor este Audrey Tautou, Benoît Poelvoorde și Emmanuelle Devos. Două actrițe și un actor care din punctul meu de vedere nu pot greși pe ecran și care transformă fiecare film în care joacă într-o delectare. Nici aici cei trei nu m-au dezamăgit, dar totuși, această biografie a devenirii celebrei creatoare de modă Coco Chanel de la copilăria într-un orfelinat până la lansarea fabuloasei ei cariere nu a fost pe măsura așteptărilor. Este un film foarte bine realizat și frumos din punct de vedere estetic, are câteva idei interesante, dar ceva îi lipsește: emoția.
Povestea urmează destul de fidel regulile genului biopic. Pentru Gabrielle Chanel (viitoarea Coco – Audrey Tautou), abandonată copil împreună cu sora ei într-un orfelinat, nu existau prea multe alternative pentru ieșirea din sărăcie la sfârșitul secolului 19. Comentariul social despre statutul femeii este critic și acut și îl cunoaștem bine din romanele lui Emile Zola și ale altor scriitori ai epocii. Pentru a-și depăși condiția de truditoare într-un atelier de reparații de croitorie, Gabrielle va deveni amanta unui înstărit proprietar de cai, Etienne Balsan (jucat de Benoît Poelvoorde), visând să devină actriță sau cântăreață de cabaret. Între timp, pentru a-și completa veniturile, începe să creeze pălării și mai ales să privească cu ochi critici toaletele exuberante dar extrem de nepractice și de incomode ale femeilor din societatea înalta. Povestea avansează în paralel viața sentimentală a eroinei implicate într-un triunghi amoros cu Balsan și cu Boy Capel, un bogătaș englez (jucat de Alessandro Nivola) și transformarea ocupației secundare dintr-o trudă migăloasă într-o activitate creatoare cu o viziune personală care avea să transforme croitoria în artă și avea să influențeze viața femeilor secolului 20. Atunci când intriga amoroasă se încheie va începe cariera formidabilă a celei care devine Coco Chanel.
Creația lui Audrey Tautou din ‘Amelie’ a fost așa de memorabilă încât este aproape inevitabil că orice a făcut după aceea va fi comparat cu acel rol. În ‘Coco avant Chanel’ ea interpretează însă o eroină foarte diferită de Amelie. Gabrielle se confruntă cu barierele sociale și în viața particulară și în viața profesională, le înfrânge nu prin gentilețe ci prin determinare, fiind dotată cu puterea interioară a singuraticilor loviți devreme de viață, care îi va permite depășească tragediile și să răzbească spre succes. Acest fel de oameni sau de personaje nu se exteriorizează, trebuie să te uiți adânc în ochii lor pentru a le citi trăirile. Benoît Poelvoorde este excelent în rolul lui Balzan, burghezul înstărit și decadent, de o superficialitate profundă. Emmanuelle Devos apare într-un rol secundar de care se achită cu brio, intepretând personajul actriței care începe prin a fi idolul lui Gabrielle / Coco, devenind apoi mentorul ei social, încurajându-i talentul și câștigându-i prietenia (sau poate mai mult decât atât). Regizoarea Anne Fontaine a fost foarte atentă la detalii și filmul arată bine și autentic. Lipsește însă pasiunea, de prea multe ori personajele se comportă în mod previzibil, nu reușesc să pună destulă viață în spatele stereotipurilor. ‘Coco avant Chanel’ nu este un film rău, dar se poziționează prea aproape de docu-dramă și prea departe de o viziune artistică originală, adică exact ceea ce caracteriza arta lui Coco Chanel.
Nota: 6/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, Slimpaley.com)
