Superman (2025)
Regia: James Gunn
Distribuția: David Corenswet, Rachel Brosnahan, Nicholas Hoult
Am așteptat ieșirea pe ecrane a noii versiuni a lui ‘Superman’ scrisă și regizată de James Gunn și nu am ratat ocazia de a vedea filmul în prima sa zi de lansare pentru publicul din întreagă lume. Nu sunt sigur că am văzut toate filmele care-l au ca erou pe Superman, dar filmul din 1978 mi-l reamintesc cu plăcere și am fost și un mare fan al serialului de televiziune ‘Lois & Clark’ care s-a bucurat de mare popularitate în anii ’90. Relansările filmelor cu super-eroi sunt uneori (e drept, cam rar) reușite, și speranțe aveam multe. Din păcate, dezamăgirea a fost pe măsură așteptărilor.
‘Superman’ nu înseamnă doar filme ci și un adevărat fenomen cultural și o industrie de obiecte de modă, jucării și gadgeturi construită în jurul personajelor. Pentru producători succesul probabil că nu se măsoară doar în numărul de bilete vândute, cu atât mai puțin în comentariile criticilor de film. Socoteala se face mult mai târziu și ea depinde de reacția publicului și măsura în care acesta este îndemnat, după vizionarea, filmului să cumpere noile produse generate de versiunea respectivă. Noul ‘Superman’ nu aduce mai nimic nou în povestea cunoscută. Exista o schimbare de direcție, cunoscută probabil deja cam de toată lumea care ajunge să vadă filmul, care generează însă doar false sau superficiale crize de identitate pentru personajul principal. Dubla identitate a personajului Clark / Superman este foarte puțin prezentă, actorul David Corenswet petrecându-și cam 90% din film în costumul în care nu m-am dumirit încă cum sunt satisfăcute nevoile fiziologice. Mai nou este poate faptul că Superman face acum parte dintr-o categorie ceva mai extinsă de meta-umani care ajuta, când sunt bine dispuși, omenirea în momentele sale grele. Fanii și criticii numesc asta ‘universul supra-eroilor’. Noutățile generatoare de jucărele sunt cățelul Crypto și o galerie de roboți care și ei s-au plictisit de numele care li s-a dat – ‘Unu’ până la ‘Doisprezece’ -, care încă nu sunt destul de diferiți pentru a genera personaje, dar sunt suficient de elegant proiectați pentru a-i determina pe colecționari și pe mulți părinți să scoată banii pentru a achiziționa modelele.
Acțiunea este nulă și neinteresantă, chiar dacă trăim vremuri în care omenirea are mare nevoie de super-eroi. Vocabularul pseudo-tehnicist produce momente de umor involuntar. Scenaristul James Gunn a încercat să introducă câteva elemente politice legate de conflictul dintre marile corporații și restul omenirii sau de politica internațională, dar totul este previzibil și se îneacă în șabloane. Cei doi actori care preiau ștafeta interpretării cuplului Clark și Lois – David Corenswet și Rachel Brosnahan – sunt OK, dar nici el nu egalează carisma lui Christopher Reeve, nici ea nu o egalează pe Teri Hatcher din serialul de televiziune, care a fost în opinia mea cea mai haioasă și mai sexy Lois din istoria rolului. Există în film multe aluzii și reverențe la povestea originală și la filmele precedente – în decoruri și alte detalii -, dar mă întreb câți dintre spectatorii mai tineri le înțeleg. Nici măcar cățelul Crypto nu-l poate salva pe acest ‘Superman’ care pentru mine a fost o plictiseală cu multe efecte speciale spectaculoase.
Nota: 4/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
