The Housemaid (2025) – Menajera
Regia: Paul Feig
Distribuția: Sydney Sweeney, Amanda Seyfried, Brandon Sklenar
Cei care – ca mine – credeau că recenta producție ‘The Housemaid’ regizată de Paul Feig este un remake al filmului coreean cu același nume (în distribuirea engleză) din 2010 s-au înșelat. Filmul american este o ecranizare a unui roman din 2022 al Freidei McFadden. Cele două filme aparțin aceluiași gen de thriller psihologic și erotic amestecat cu horror și ambele au ca personaj central menajere care se angajează în casele unor familii bogate. Cam aici se opresc însă asemănările. Cele două filme nu au în comun mai mult decât numele și faptul că ambele mi-au plăcut.
În scena care deschide filmul, asistăm la un interviu de angajare. Millie, o tânără care pare timidă și cam provincială, ar dori postul de menajera în impresionanta casă a doamnei Nina Winchester. Dialogul dintre cele două femei pare convențional și puțin incomod pentru amândouă. Millie va căpăta postul. Noi vom afla că aproape tot ceea ce și-au spus cele două în timpul discuției era neadevărat. Mille nu este tânăra ochelaristă inocentă care pare a fi, ci o fostă deținută eliberată de probă și amenințată să se întoarcă la închisoare dacă nu găsește de lucru sau dacă va comite cea mai mică abatere. Nina ia medicamentație contra diferitelor tulburări psihice, își terorizează angajata, minte și are crize de isterie în care suferă toți cei din jur, inclusiv fetiță ei de vreo zece ani. Un personaj misterios și cam sinistru, grădinarul casei, observă totul dincolo de ferestrele vilei. Doar soțul, impresionantul Andrew Winchester, moștenitorul unei averi considerabile și om de afaceri de succes, pare a fi un om normal, reușind uneori să-și calmeze soția. Pe măsură ce avansăm în poveste ne vom da seama însă că aparențele pot înșela amarnic și în acest caz.
Mi-a plăcut narațiunea, chiar dacă uneori include prea multe elemente de ‘slow cinema’. Surprizele se lasă puțin așteptate, dar când acestea apar, proporțiile lor sunt suficiente pentru a compensa așteptarea. Toate cele trei personaje principale sunt excelent conturate. Schimbările de perspectivă și de relații dintre cele două femei sunt excelent surprinse de Sydney Sweeney (care devine o stea cu fiecare nou film) și de Amanda Seyfried (care deja este o stea). Brendon Sklenar mi s-a părut OK, dar este pus în umbră de cele două actrițe, care au contribuit la film și ca producătoare executive. Decorul este foarte bine gândit, cu scara în spirală ducând spre o cameră cu secțiune triunghiulara la mansardă. Spectatorii filmului vor ține minte multă vreme această casă, care mi-a amintit motelul din ‘Psycho’. Cei care au ales să vadă acest thriller-horror pentru perioada sărbătorilor cred că nu au greșit, iar cei care nu au văzut filmul și iubesc aceste genuri au timp să recupereze în 2026. În plus, o continuare pare a fi nu doar posibilă, ci chiar planificată. Romanul are deja două urmări, deci de ce nu și filmul?
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
