11.22.63 (2016)
Regia: Bridget Carpenter
Distribuția: James Franco, Sarah Gadon, George MacKay
Într-unul din episoadele mini-serialului TV ”11.22.63”, adaptat pentru televiziune de Bridget Carpenter, co-produs de J.J. Abrams şi bazat pe romanul lui Stephen King, principalul erou, profesorul de engleză, jucat de James Franco, întreabă în clasă care ar fi consecinţele călătoriei în timp, schimbarea trecutului şi influenţarea prezentului şi viitorului. Unul dintre elevii săi întreabă dacă călătoria în timp în chestiune se bazează pe câmpul electromagnetic. Profesorul încearcă să explice că nu contează şi că întrebarea se referă la consecinţele istorice şi morale ale actelor noastre în trecut, cu condiţia să putem face – într-un fel sau altul – călătoria înapoi în timp. Studentul nu înţelege, aspectul important pentru mintea lui orientată spre gadgeturi (şi poate pentru minţile multora dintre copiii din generaţia să) este cel legat de tehnologie.
Când privim ‘11.22.63’, trebuie să evităm modul de gândire al copilului. Această mini-serie nu are legătură cu tehnologia şi nu aveţi nicio explicaţie cu privire la modul în care o cămăruţă într-un restaurant ieftin din statul american Maine găzduieşte o poartă care, atunci când aţi trecut-o, ajungeţi într-o zi însorită a anului 1960. Puteţi reveni oricând doriţi, în 2016 şi au trecut aici doar două minute, deşi aţi putut petrece minute sau ani în deceniul al şaptelea al secolului XX. De fiecare dată când traversaţi poarta, efectele acţiunilor anterioare sunt şterse. Poate că v-aţi îndrăgostit, poate aţi ucis pe cineva, poate aţi salvat vieţi. Schema funcţionează doar o singură dată, contează doar ultima călătorie.
Profesorul de limba engleză Jake Epping ţinteşte sus. El intenţionează să facă ceea ce probabil ar face mulţi americani care au trăit această perioadă sau care cunosc istoria dacă ar fi proiectaţi în anii ’60 – încearcă să evite asasinarea preşedintelui Kennedy în Dallas la 22 noiembrie 1963 – evenimentul despre care se presupune că a schimbat cursul istoriei spre mai rău. Numai că istoria nu este liniară, presupunerile noastre nu se potrivesc întotdeauna căilor posibile pe care istoria le ia sau le poate lua şi vor exista surprize atât pe drumul, cât şi în rezultatul acţiunilor imaginare luate pentru a preveni uciderea în Dallas. Şi apoi, se întâmplă un lucru mai important. Jake Epping va găsi dragostea în anii ’60, iar acest fir devine la fel de important în echilibrul povestirii că şi intriga istorică sau politică.
Nu am citit romanul lui King, dar presupun că mult din suspansul din serial, precum şi întrebările cu care se confruntă telespectatorii, provin din carte. Episodul final păstrează câteva surprize mari, precum şi o reflecţie profundă asupra a ceea ce este bun şi a ceea ce este rău în istorie, ce consecinţe pot avea acţiunile mici sau mari, ce este important în viaţă – marea schemă a lucrurilor sau, poate, sentimentele personale, cu condiţia că acestea să fie autentice şi profunde. ‘Chimia’ pe ecran între Franco şi aleasa inimii, jucată de Sarah Gadon, adaugă mult poveştii. Poate că Franco este puţin prea frumuşel pentru rol, dar mie mi-a plăcut jocul actoricesc. Nu aflăm lucruri noi despre asasinarea lui JFK, dar obţinem o imagine a anilor 1960 care este construită în detalii credibile, mai bine decât în multe alte filme retro. În general, puteţi găsi în ’11 .22.63 ‘ un divertisment de bună calitate, cu condiţia să nu puneţi întrebări despre tehnologia călătoriei în timp.
Nota: 8/10
[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=KNiVxwXn9CU’]
