Jaful secolului (2024)
Regia: Teodora Mihai
Scenarist: Cristian Mungiu
Distribuția: Anamaria Vartolomei, Ionut Niculae, Rares Andrici
Filmele despre migrații, emigranți și imigranți sunt un gen important în cinematografia mondială, dar nu și în cea românească. ‘Jaful secolului’ (care circulă în lume și cu titlurile alternative ‘Traffic’ și ‘Reostat’) are ca temă principală destinul românilor care trăiesc și muncesc în străinătate. Dispersarea populației în căutarea unei vieți mai bune (mai ales din punct de vedere economic), devenită posibilă datorită deschiderii frontierelor europene este fenomenul social dominant al ultimilor 35 de ani ai istoriei românești. Este specific majorității, dacă nu tututor țărilor fostei Europe Răsăritene, dar el atinge cifre record în Romania. Și totuși, cinematografia românească a produs surprinzător de puține filme care examinează traumele personale și disonanțele social-economice a acestei migrații. Unul dintre ele era filmul de debut, cu peste un deceniu în urmă, al Teodorei Mihai, cea care semnează și regia din ‘Jaful secolului’. Scenariul este scris de Cristian Mungiu, cineastul care deschidea drumul succeselor Noului Val românesc cu două decenii în urmă. Mungiu este și co-producător al acestui film, care este în fapt o coproducție a unor studiouri de filme din România, Olanda și Belgia. Printre alti co-producători găsim și numele fraților Dardenne. Spre deosebire de filmele care l-au făcut pe Mungiu faimos, ‘Jaful secoului’ nu privește spre trecut și (chiar dacă acțiunea este bazată pe un fapt divers real petrecut în 2012) este complet imersat în prezent – un prezent dureros și complicat pentru eroii filmului.
Scenariul este inspirat de un furt de artă la Rotterdam, un caz care nu a fost complet elucidat nici până în ziua de astăzi. Au fost furate atunci, dintr-o expoziție, șapte tablouri celebre valorând împreună zeci de milioane de euro. Părea să fi fost lovitura unor profesioniști, care operaseră cu o viteză formidabilă, dovedind o bună cunoaștere a locurilor și dispărând înainte că poliția să apară și să securizeze zona și căile de fugă. Urmele au dus în scurtă vreme la o bandă de infractori din România. Scenaristul Mungiu pleacă de la aceste fapte și construiește o ipoteză de ficțiune nu atât despre felul în care au acționat infractorii, cât despre motivele care i-au determinat să comită furtul. Prima parte a filmului este o combinație dintre o intrigă de acțiune despre planificarea și executarea furtului, combinata cu povestea tânărului cuplu format din Natalia și Ginel, plecați în vestul Europei pentru a surmonta greutățile economice de acasă. În partea a doua, acțiunea să mută înapoi în localitatea de la Dunăre unde se refugiază cei doi împreună cu prada lor, după ce povestea furtului se complică.
Din punctul de vedere al spectatorului occidental ar putea fi vorba despre un film de imigrație combinat cu povestea unui furt celebru la vremea lui și a anchetei complicate care i-a urmat. Niciunul dintre aceste fire narative nu este însă convențional. Ceea ce i-a interesat în primul rând pe realizatorii filmului a fost întâlnirea dintre cele două emisfere culturale și istorice ale Europei. Democrația tolerantă a vestului, care acceptă imigranții economici străini cu condiția ca aceștia să respecte un set de reguli care includ distanțare și diferențiere socială și economică se întâlnește cu sentimentele și resentimentele est-europenilor care sunt obligați să accepte inferioritatea socio-economică și se simt neînțeleși și neacceptati de societatea majoritară în care au ajuns. Corupția și abuzurile există în ambele societăți și ele doar exacerbează diferențele și conflictele. Motivațiile furtului sunt cu totul altele decât cele pe care le suspectează anchetatorii și probabil și majoritatea spectatorilor.
Filmul beneficiază de câteva interpretări actoricești remarcabile. Anamaria Vartolomei este o vedetă în ascensiune a cinematografiei europene și acest rol într-un film (în parte) românesc doar adaugă valoare creațiilor ei de succes din ultimii ani. Ionuț Niculae și Rareș Andrici reușesc amândoi să dea viață la două personaje viabile și credibile. O galerie de figuri autentice bine schițate îi inconjură pe eroi în perioada în care trăiesc în Olanda și în localitatea natala unde se întorc. Nu pot spune același lucru despre anchetatori care seamănă prea mult cu clișeele de anchetatori și procurori din multe alte filme românești. Mi-a plăcut mai puțin cinematografia. Cred că vrut să sugereze lumina rece și indiferentă a nord-vestului european în care se petrece prima parte a acțiunii, frigul și sărăcia mediului românesc din a doua parte. Prea multe scene însă se petrec în noapte, întunericul uniformizează și face ca acțiunea să fie un anumite momente greu de urmărit. ‘Jaful secolului’ (îmi place mult mai mult titlul românesc) este un film important și bine făcut, cu o temă care este dureroasă și urgentă pentru ambele emisfere ale continentului.
Film produs de Mindset Productions, lansare 23 septembrie în cinema, distribuit de Forum Film.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
