Il vangelo secondo Matteo (1964) – Evanghelia după Matei
Regia: Pier Paolo Pasolini
Distribuția: Enrique Irazoqui, Margherita Caruso, Susanna Pasolini, Marcello Morante, Mario Socrate
Filmele inspirate de viața, procesul, moartea (și uneori învierea) lui Iisus Cristos sunt un gen cinematografic dificil. Evenimentele care s-au petrecut în Iudeea anului 30 (sau 33 după alți istorici) sunt descrise de cea mai celebra carte din istoria umanității, dar exactitatea istorică a relatării din Evanghelii este ea însăși controversată. Fiecare dintre regizorii importanți care au abordat subiectul în ultimele decenii și-au văzut filmele bucurându-se de succes de public, dar și criticate, uneori de biserică, alteori de diferite grupuri de interese, și în cazuri extreme chiar boicotate. Iisus continuă să fascineze și să genereze pasiune și când este vorba despre reflectarea sa în artă. Acum câteva sute de ani s-au confruntat cu reprezentarea lui în imagini marii maeștri pictori ai Renașterii. În ultimul secol le-au luat locul cineaștii.
Printre ei s-a aflat și Pier Paolo Pasolini, al cărui ‘The Gospel According to St. Matthew’ (‘Il vangelo secondo Matteo’) din 1964 l-am văzut ieri seară în cadrul unei retrospective Pasolini la cinemateca locală. Paradoxal, tocmai acest regizor controversat, pentru care aproape fiecare alt film a însemnat un scandal, a realizat o versiune a vieții lui Iisus care este considerată aproape canonică, fiind acceptată de majoritatea credincioșilor creștini, și chiar primind câteva premii la festivaluri de filme și din partea unor instituții creștine. Spectatorii vor sesiza că filmul este realizat de un marxist ateist, dar și de un mare cineast, care și-a impus viziunea artistică și politică și a fost în același timp respectuos față de materialul de la care a pornit – Evanghelia lui Matei.
Imaginați-vă că o echipa de filmare documentară ar fi însoțit traiectoria pământească a lui Iisus din momentul Anunțării sosirii sale până după Înviere. Cam acesta este stilul pe care l-a creat Pasolini pentru a reda evenimentele. Sursa principală este Evanghelia lui Matei și Pasolini se poate spune că este fidel și literei acesteia folosind textul pentru predici, dialoguri și comentarii off-line și spiritului ei redând faptele prin prisma viziunii lui Matei, inclusiv aspecte problematice astăzi în perspectivă istorică cum ar fi rolul evreilor în condamnarea și moartea lui Iisus. S-a asociat Pasolini ideologic mesajului biblic? Probabil că nu, filmele și pozițiile sale ulterioare dovedesc că a rămas fidel principiilor sale marxiste și ateiste. Talentul sau însă a fost pus în serviciul viziunii biblice. Imaginea are o expresivitate extraordinară. Cadre care pot fi considerate că se inspira din picturile Renașterii alternează cu scene de masă și cadre lungi, filmate cu camera mobilă în stilul Noului Val Francez.
Drept cadru pentru drama care se petrecea în Ierusalim, Galileea și deșertul Iudeei, Pasolini a ales să folosească sudul sărac al Italiei din acea vreme, în provincia Calabria. Satele de munte ale acestei regiuni reprezintă firesc și fără stridențe Ierusalimul și celelalte orașe în care se petrece drama Noului Testament. Actorii săi sunt amatori, iar figurația folosind locuitori ai zonei acorda un plus de autenticitate. Doar costumele fac o nota oarecum disonantă, dar probabil că și acest efect este intenționat (mai ales în costumele ca de operă ale preoților din Templu). O secțiune specială este dedicată predicilor, care sunt filmate în stil de campanie electorală a secolului 20. Viziune politică, deoarece interpretarea lui Iisus ca un precursor marxist a fost unul dintre elementele pe care Pasolini le-a dorit promovate cu claritate.
Pentru rolul principal Pasolini l-a ales pe Enrique Irazoqui, un tânăr actor amator cu fizionomie mediteraneană, rupând canonul nord- și central-european care domină reprezentările lui Iisus în artele plastice. Foarte interesante și potrivite sunt cele două actrițe care o interpretează pe Sfânta Fecioară. Tânăra Margherita Caruso are fizionomia și atitudinile Madonelor Renașterii în timp ce în rolul Mariei în vârstă Pasolini a distribuit-o pe mama sa, Susanna Pasolini (Maia Morgenstern va interpreta acest rol decenii mai tărziu în filmele lui Mel Gibson si Milo Rau). Combinația funcționează excelent și actualizarea spune multe și despre povestea biblică dar și despre Calibria contemporană lui Pasolini. Abordarea aceasta a inspirat mulți regizori care au urmat după el, inclusiv pe Milo Rau în recentul sau film ‘The New Gospel’ în care o mare parte din rolurile secundare și din figurație sunt interpretate de migranți. Pasolini a fost fără îndoială deschizător de drumuri. Viața lui Iisus continuă să fie un subiect viu in atenția artiștilor, inclusiv a cineaștilor. ‘The Gospel According to St. Matthew’ ocolește controversele superficiale, incluzând de exemplu mult mai puțină violență grafică decât filmele care l-au urmat. Contradicțiile există însă și sunt chiar mai profunde.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, https://www.benitomovieposter.com/catalog/il-vangelo-secondo-matteo-p-134650.html?language=IT)
