Captain Phillips (2013)

Captain Phillips (2013) – Căpitanul Phillips

Regia: Paul Greengrass
Distribuția: Tom Hanks, Barkhad Abdi, Barkhad Abdirahman, Catherine Keener

După cum se poate observa, nu prea am obiceiul de a scrie despre filme, pentru că sunt destul de puţine cele care să merite ostenela, unele te binedispun, altele de antrenează şi te ajută să petreci două ore într-un alt univers, în alte vieţi, dar altele te plictisesc din nenumărate motive. Nu este cazul şi cu acest ultim film care îl are în rolul principal pe Tom Hanks. Subiectul filmului cred că este cunoscut de foarte multă lume, indiferent dacă a văzut filmul sau nu, având în vedere moda trailer-elor de la începutul vizionării filmelor în cinematograf, modă menită a face publicitate, a devoala, a stârni interesul, relevând suficiente informaţii despre film dar nu chiar totul. Până la urmă aceste trailer-e sunt ca fustele mini ale domnişoarelor frumoase de 20 de ani, ascund, dar şi oferă privirii, invită, dar şi resping.

Căpitanul Phillips este comandant în cadrul Marinei Comerciale a Statelor Unite ale Americii şi i se încredinţează un contract periculos: acela de a conduce un cargou imens, încarcat cu sute de tone de marfa între Yemen şi Mombasa, cel mai mare port al Kenyei, prin dreptul coastelor nesigure ale Somaliei. Se cunosc destul de multe detalii despre acest stat eşuat, Somalia, un stat format din unirea fostei colonii italiene cu acelaşi nume, cu capitala la Mogadiscio (ocupat de englezi în 1941) cu colonia engleza Somaliland. După o ciudată experienţă comunistă sub conducerea lui Barre care a răvăsit suplimentar unul dintre cele mai sărace state din Africa, implicându-l într-un război agresiv şi nemilos împotriva Etiopiei (fosta Abisinie), cunoscut ca războiul pentru Ougaden, Somalia a fost cuprinsă de un lung război civil care a adus la apariţia unei instabilităţi cronice timp de aproape două decenii ceea ce a facilitat apariţia pirateriei în Oceanul Indian, în dreptul coastelor Somaliei. Acest fenomen era ajutat de intensitatea traficului naval din largul coastelor somaleze atât din direcţia Africii de Sud către Canalul Suez, cât şi dinspre Australia sau Asia. În august 2008, fenomenul a luat o asemenea amploare, încât a fost nevoie să se constituie şi deplasaseze o însemnată forţă militară maritimă internaţională care a instituit o zonă specială (Maritime Security Patrol Area). De altfel, la aceste misiuni coordonate de NATO a luat parte în 2012 şi Fregata Marinei Militare Române, Regele Ferdinand, nava amiral a flotei noastre (de pe care poate decola un elicopter Puma).

Acţiunea filmului se petrece în acest context, cargoul al cărui capitan este Phillips devenind ţinta acestor foşti pescari, reconvertiţi în piraţi mortali care au sechestrat nenumărate vase comerciale, cerând în schimb răscumpărări fabuloase, unele din aceste sume fiind şi plătite de armatori căci astfel de vapoare costa zeci de milioane de euro, mult mai mult decat cele cateva milioane de dolari ceruti de răpitori. Insa atunci când se adoptă o astfel de soluţie, fenomenul cunoaşte mai degrabă o proliferare decât o extincţie. Cum procedau piraţii somalezi: o navă de tonaj mic, în general de pescuit, reconvertită, navighează în larg, la două-trei sute de kilometri depărtare, în dreptul rutelor comerciale de unde îşi lansează bărcile cu motor în care se află somalezi înarmaţi cu celebrele puşti-mitralieră Kalaşnikov şi care se îndreaptă rapid către diversele cargouri, lipsite în general de apărare şi neputând să schimbe direcţia prea uşor având în vedere gabaritul lor (nave comerciale de şi cu mii şi mii tone încărcătură).

Unui asemenea atac trebuie să-i facă faţă şi nava comerciala americana si chiar daca într-o prima faza Phillips reuşeste să-i îndepărteze pe atacatori, în a doua, acestia, mult mai decisi, chiar dacă sunt doar 5, reuşesc să acosteze cargoul şi să urce la bord. Trăgând din arme. În astfel de momente, un căpitan trebuie să dovedeasca de ce este in stare, iar Tom Hanks, chiar daca inspaimantat, face faţa cu brio situaţiei (ne-am adus aminte de un alt caz celebru de dată recentă, celebrul căpitan italian, Francesco Schettino, al pachebotului italian Costa Concordia care avea mai degraba alte preocupari decat siguranta numerosilor sai calatori, o preocupare blonda care vorbeste limba romana…). Echipajul neinarmat al navei se refugiaza in cala, in sala motoarelor si reactioneaza cu mult curaj (ne amintim de celebra atitudine plina de un curaj fantastic, suicidar al celor aflati la bordul avionului United Airlines 93 din 11 septembrie 2001 cand pasagerii au determinat mai degraba prabusirea lui decat folosirea avionul drept o alta arma letala in mainile teroristilor Al-Quaida), reusind sa-l captureze pe seful piratilor somalezi, incercand sa faca un schimb cu Phillips care era detinut de ceilalti sonalezi, pe puntea principala. Cert este că Phillips este rapit de piratii somalezi care parasesc cargoul in barca de salvare, inselandu-i pe americani.

Inevitabila interventie a fortelor navale americane care patrulau in zona este cat se poate de delicata, avand in vedere obsesia americana de a salva ostaticul american. Alte culturi nu dau doi bani pe aceasta obsesie (rusii i-ar fi ciuruit pe toti, fara discriminare). Dupa tergiversari si tot felul de tactici de negociere specifice, seful grupului urcă la bordul navei american de razboi, crezând ca va discuta cu bătranii din satul sau (se cunoaste în continuare importanta sfatului bătrânilor in societăţiile tribale) şi multe milioane de dolari, in timp ce ceilalţi trei sunt eliminaţi de trupele SEAL. Remarcabilă este şi lupta pe care o dă Phillips, nu degeaba american de origine irlandeză (somalezii îi spun în bătaie de joc  Irish- caci ei nu ştiau sa foloseasca articolul hotarat in limba engleza), cu teroristii si care te tine cu sufletul la gura aproape tot filmul (indiferent dacă şi această parte a fost reală sau nu). Daca ar fi fost Bruce Willis sau Arnold nici măcar nu ar fi existat un film, căci cei 4 somalezi ar fi fost împuşcaţi/omorâţi în bătaie în 5-6 minute. Ceea ce este destul de greu de crezut că se poate întâmpla în viaţa reală, cu un om real şi normal (simţind că până la urmă se va termina prost şi toţi vor muri, Phillips are acest instinct etern uman de a scrie un dernier mot -un ultim cuvânt familiei). Total neobişnuit cu astfel de situaţii de criză, aflate la limită. Recuperat cu răni minore, capitanul Phillips este condus în stare de şoc la infirmeria distrugătorului american, unde regizorul ofera o imagine autentică a întregii încărcături psihice adunate de un om aflat in pragul mortii si, in mod miraculos, salvat.

Un film care trebuie/merită a fi văzut. În urma activităţii de patrulare maritime şi aeriene din ce în ce mai intense, în octombrie 2012 rata atacurilor în largul coastelor somaleze a scăzut la cel mai redus nivel din ultimii şase ani, în cel de al 3-lea trimestru al anului 2012 doar o singură navă fiind atacată, în comparaţie cu 36 în aceeaşi perioadă a anului 2011. Armatorii au adoptat şi o altă strategie: angajarea unor gărzi de securitate înarmate care se află pe puntea navelor pentru că piraţii somalezi nu erau nici foarte numeroşi, nici foarte bine dotaţi cu armament, fiind nevoiţi şi să esacaleze niste nave uriaşe-respingerea lor prin forţă armată nu era atât de dificilă.

Nota: 10/10

[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=pV-ptQX-75Y’]