Buffaloed (2019)
Regia: Tanya Wexler
Distribuția: Zoey Deutch, Jai Courtney, Judy Greer
Într-o eră cinematografică tot mai predispusă să abordeze disfuncțiile sistemului capitalist, Buffaloed (2019), filmul regizat de Tanya Wexler și scris de Brian Sacca, alege o cale mai puțin umblată: comedia alertă, cu accente de satiră socială. Filmul o are în prim-plan pe Peg Dahl (Zoey Deutch), o tânără din clasa muncitoare din Buffalo, New York, care se autoinstituie în calitate de „rechin al datoriilor”, infiltrându-se într-un sistem care o oprimă, doar pentru a-l exploata din interior. Rezultatul este o comedie despre ambiție, inegalitate economică și capacitatea capitalistă de a transforma moralitatea într-o monedă negociabilă.
Personajul principal, Peg, este genul de eroină care ar fi fost probabil etichetată ca „excentrică” sau „problematică” într-un film de acum un deceniu. Dar în Buffaloed, ea este vocea unei generații crescute în umbra crizei financiare, care învață prea devreme că meritocrația este un mit convenabil. Peg nu-și dorește bogăția pentru lux, ci pentru ieșirea dintr-un ciclu de precaritate economică, care în familia ei s-a transmis ca o boală ereditară. Interpretarea lui Zoey Deutch este electrizantă — personajul ei trăiește într-un perpetuu sprint verbal și emoțional. E rapidă, inteligentă, dar și profund cinică, un Tom Ripley al economiei personale. În mâinile altui actor, Peg ar fi putut deveni insuportabilă. Dar Deutch o construiește cu o energie care nu permite privitorului să-și întoarcă privirea. Nu e simpatică, dar e imposibil de ignorat.
Filmul își plasează perfect acțiunea în Buffalo, un oraș care simbolizează tranziția dureroasă de la America industrială la cea post-industrială. În acest context, Buffaloed devine nu doar o comedie cu un personaj nonconformist, ci și un portret regional al Americii uitate — al orașelor-fantomă care au produs muncitori și au fost abandonate de elitele financiare. Pe fundalul acestui peisaj post-industrial, Peg descoperă lumea recuperatorilor de datorii — o industrie la limita legalității, populată de indivizi care știu că moralitatea e opțională când dobânda crește. Scenariul face o treabă remarcabilă în a demistifica acest ecosistem. Avem parte de o incursiune în jargonul, metodele și absurditățile acestui univers, cu un simț al detaliului care amintește de The Big Short, dar cu un umor mai incisiv.
Ce face Buffaloed cu adevărat remarcabil este felul în care echilibrează tonul comic cu critica socială. Regizoarea nu transformă recuperarea de datorii într-o glumă — din contră, e conștientă de violența sistemică a acestui mecanism. Dar umorul devine aici un mod de supraviețuire, atât pentru personaj, cât și pentru spectator. Regia lui Tanya Wexler refuză solemnitatea, dar nu ignoră gravitatea subiectului. Ea adoptă un ritm aproape frenetic, cu montaje rapide și voice-overuri care sparg convențiile narative tradiționale, ca într-un videoclip despre disperarea economică în America. Este o alegere care riscă să pară stilizată în exces, dar care funcționează, tocmai pentru că reflectă haosul vieții lui Peg — o cursă constantă între datorii, compromisuri și visuri de mobilitate socială.
Un alt element notabil este modul subtil în care filmul își construiește mesajul feminist. Peg nu este un „model de urmat” în sens clasic, dar tocmai această ambiguitate o face autentică. Ea refuză să fie redusă la arhetipul femeii „puternice” sau „inspiratoare”. E egoistă, obsedată de bani, dispusă să încalce reguli — adică exact ceea ce li se permite bărbaților în majoritatea narațiunilor despre ascensiunea socială. Buffaloed oferă astfel o versiune mai realistă, deși caricaturală, a luptei feminine cu sistemul: nu prin eroism, ci prin oportunism, nu prin integritate, ci prin adaptabilitate extremă. Feminismul devine aici o subversiune a genului narativ, nu un discurs explicit.
Finalul filmului, fără a da spoilere, evită clișeul reabilitării morale. Peg nu este pedepsită, dar nici nu e recompensată complet. Se simte, mai degrabă, ca o suspendare etică: o recunoaștere a faptului că, într-un sistem defect, victoria este întotdeauna una imperfectă. Această ambiguitate e una dintre cele mai mature alegeri ale filmului. Astfel, filmul nu oferă o soluție, ci o radiografie — una rapidă, amuzantă, dar cu un strat de profunzime care persistă mult după generic.
În linii mari, filmul nu e o capodoperă, dar este o surpriză. Și, în era streaming-ului, surpriza a devenit cel mai rar lux.
