Bucuria vieții alături de Winnie de Pluș: Christopher Robin (2018)

Christopher Robin (2018) – Christopher Robin și Winnie de Pluș
Regizor: Marc Forster
Cu: Hayley Atwell, Ewan McGregor, Toby Jones
Autor: Alan Alexander Milne, Alex Ross Perry, Ernest H. Shepard, Mark Steven Johnson, Greg Brooker
Scenariu: Alex Ross Perry, Allison Schroeder, Tom McCarthy
Muzică compusă de: Jon Brion, Klaus Badelt, Geoff Zanelli

«Azi» e ziua mea preferată.

Winnie-the-Pooh este un urs antropomorfic fictiv creat de autorul englez A. A. Milne. Prima colecție de povești a fost creată în 1926, ilustrațiile fiind realizate de E. H. Shepard. Creațiile lui Milne au continuat, iar poveștile despre ursulețul Pooh au fost traduse în mai multe limbi, preluate de Disney, cucerindu-i atât pe copii, cât și pe adulți. Pe mine m-a vrăjit de la prima pagină și am urmărit cu drag aventurile lui Winnie ori de câte ori am avut ocazia.

Winnie de Pluș, Christopher Robin și prietenii lor Tigru, Purceluș, Aiurel, Kanga, Roo, Bufniță și Iepure își petrec timpul în pădurea Ashdown, East Sussex, Anglia, vestita Pădure de 100 de acri, imaginând tot felul de jocuri sau pur și simplu nefăcând nimic. Christopher Robin Milne este fiul lui A. A. Milne și sursa de inspirație pentru poveștile pe care acesta le-a imaginat în cariera sa literară.

În filmul lui Marc Forster, Christopher Robin și Winnie de Pluș, băiatul a crescut și trebuie să la un internat din Londra. Prietenii săi din Pădurea de 100 de acri, Winnie, Tigru, Purceluș, Aiurel, Kanga, Roo, Bufniță și Iepure dau o petrecere de adio. Pentru că Pluș este cel mai apropiat, acesta îi spune că nu îl va uita niciodată. Timpul va trece, iar Christopher Robin își va pierde încet jovialitatea și se va maturiza rapid și forțat, din cauza tachinării constante pe care o primește de la alți băieți din școală, dar și datorită rigurozității profesorilor.

Christopher (Ewan McGregor) va deveni adult și apoi managerul de eficenţă al unui mare producător de valize şi cufere de călătorie, Winslow Luggages. Datorită cerințelor tot mai mari și presiunilor cauzate de șeful său, el va ajunge să își neglijeze soţia (Hayley Atwell), Evelyn, şi fiica, Madeline (Bronte Carmichael). Lucrurile iau o întorsătură neașteptată atunci când într-o zi Winnie de Pluș se trezește singur și speriat în Pădurea de 100 de acri. Printr-o minune ajunge la Londra, aproape de casa lui Christopher, pentru a-i cere ajutorul. Fiind presat de niște termene limită, el vrea să scape cât mai repede de ursuleț, însă lucrurile nu sunt așa simple pe cât i-ar plăcea să creadă și de aici încep o serie de peripeții nebunești.

Regizorul propune o schimbare de ritm odată cu acest film, lucrurile se petrec mult mai rapid decât sunt obișnuiți iubitorii lui Winnie de Pluș, iar perspectiva câștigă la capitolul bucurie de a trăi prezentul, savurarea lucrurilor simple, prețuirea familiei și a prietenilor, stabilirea priorităților. Într-o lume în care timpul liber a devenit un lux, iar cel pe care îl petrecem alături de cei dragi aproape inexistent, filmul atrage atenția asupra unor aspecte actuale, ca respectarea copilăriei, acordarea atenției cuvenite celor mici, prețuirea momentelor alături de oamenii cu adevărat importanți din viața noastră.

Există în film și momente în care se vorbește despre singurătate, neînțelegere, neacomodare, pentru că în viață este vorba și despre aceste probleme, nu poate fi totul numai miere, așa cum ar vrea și Pluș, însă dacă ai alături prietenii și familia, totul pare mai ușor de depășit. Atunci când ți se reamintește că cineva are nevoie de tine, devii eroul unei povești demne de scris. Noua aventură a lui Christopher Robin şi Winnie de Pluş este o astfel de poveste, care îndeamnă totodată la joacă, la bucurie, la păstrarea copilului din noi, la încurajarea creativității, dar și la respectarea prietenilor și a lucrului în echipă.

Filmul prezintă într-o manieră caldă și accesibilă toate aceste probleme, nimic nu e încărcat, nimic nu este în plus. Vocile sunt blânde, iar tensiunea bine gestionată; personajele sunt credibile și jocul natural. Atmosfera vremii este excelent redată, iar muzica întregește fiecare scenă, îmbinându-se perfect cu stările actorilor. Spectatorul empatizează ușor cu fiecare personaj în parte, iar tonul filmului, alternând scenele amuzante cu cele tensionate, reușește să transmită fără rezerve mesajul. Poate că nu totdeauna trebuie să avem în vedere ce ne trebuie, ci ceea ce ne face fericiți, poate trebuie să îl prețuim mai mult pe azi, decât pe mâine, poate trebuie să avem mai multă grijă de cei dragi, pentru că ei sunt realmente de neprețuit. Un film cu suflet, text bun și mesaj, care păstrează vocile originale și pune accentul pe faptul că viața se întâmplă într-un acum din care jocul nu trebuie să lipsească niciodată!

Nota: 9/10