Beauty and the Beast (2017)
Regia: Bill Condon
Distributia: Emma Watson, Dan Stevens, Luke Evans, Josh Gad, Kevin Kline, Ewan McGregor, Ian McKellen, Emma Thompson
O poveste veche de când timpul, dupӑ cum aflӑm din coloana sonorӑ. Sau mӑcar din 1991, anul lansӑrii desenului animat care a devenit un Disney clasic.
Filmul recent lansat în cinematografe reia povestea originalӑ, dar are cumpӑtarea de a nu o schimba, ci doar de a îmbogӑţi acţiunea, biografia unor personaje și de a aduce unele nuanţe.
Și coloana sonorӑ a fost pӑstratӑ (încӑ o alegere inspiratӑ), doar vocile actorilor sunӑ diferit. Astfel descoperim cӑ Hermione Granger are un glas fermecӑtor, Luke Evans reușește sӑ joace un Gaston care de multe ori depӑșește originalul (meritul cel mai mare fiind al scenariștilor care îi contureazӑ mai bine personajul, îi dau replici amuzante și ni-l înfӑţișeazӑ pe rând ridicol, narcisist, naiv sau agresiv), iar Emma Thompson se ridicӑ la înӑlţimea Angelei Lansbury (Mrs. Potts în animaţia din ’91) – lucru deloc ușor.
Dacӑ în scena din piaţa micului oraș în care locuiește Belle, un traveling circular continuat cu un prim plan cu Emma Watson, a dat speranţa cӑ regia va reuși sӑ fie cel puţin la fel de bunӑ ca în filmul animat, restul cadrelor au dovedit cӑ nu e chiar atât de simplu sӑ faci acest lucru. Unele replici sunt mai reușite, dar în final mi-aș fi dorit mai multӑ apropiere de protagoniști (uneori distanţa dintre camerӑ și personaj este prea mare), mai multe elemente care sӑ dea senzaţia cӑ anumite momente din vechea poveste nu sunt doar bifate, ci elaborate în detaliu.
Poate nici ritmul nu a fost pe mӑsura originalului (atât de bine dozat încât ai putea sӑ revezi filmul imediat dupӑ ce s-a terminat), iar tensiunea și dinamica protagoniștilor puteau suferi îmbunӑtӑţiri.
Efectele speciale (spre deosebire de filmul animat) au limitӑrile lor, mai ales când se încearcӑ o reproducere cât mai fidelӑ a realitӑţii.
Politically correctnessul își face simţitӑ prezenţa prin câteva nuanţe. Bӑtrânul bibliotecar a fost înlocuit cu un pastor de culoare, în noua variantӑ cele trei fete îndrӑgostite pânӑ peste cap de Gaston nu mai sunt blonde, LeFou este gay, iar Belle dӑ dovadӑ în multe rânduri de curaj, inventivitate și independenţӑ.
Chiar dacӑ nu depӑșește clasicul Disney, actualul „Beauty and the Beast” are meritul de a ne reaminti de personaje încântӑtoare, de o poveste ale cӑrei ecranizӑri ne vor bucura mereu și de copilӑrie. „Ever just the same/ Ever a surprise” – cum bine spune doamna ceainic.
Nota: 7/10
PS: „If it’s not baroque, don’t fix it” glumește Cogsworth în versiunea din 1991.
[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=F7HAZjxBF-U’]
