Batman (2022)
Regia: Matt Reeves
Distribuția: Robert Pattinson, Zoë Kravitz, Jeffrey Wright, Colin Farrell, Paul Dano, John Turturro, Andy Serkis, Peter Sarsgaard
Nu sunt amator de filme inspirate de comics. Universul Marvel și celelalte universuri imaginare paralele nu mă copleșesc și nu mă preocupă. Am obiceiul de a judeca filmele în raport cu ceea ce sunt, și cred că orice gen cinematografic poate oferi ocazii de a construi intrigi interesante, personaje cu care te poți identifica sau pe care le poți antipatiza energic, poate ridica sau atinge teme umane universale, și mai ales poate oferi divertismente de calitate. Este drept, cu filmele inspirate de comics mi s-a întâmplat mai rar, le pot număra cu degetele unei singure mâini pe cele pe care mi le amintesc cu plăcere și îmi mai rămâne un deget liber: ‘Joker’ al lui Todd Philips înainte de toate celelalte, ‘Superman’-ul original, ‘Spider-man’ versiunea din 2002 și ‘The Dark Knight’. ‘The Batman’ regizat de Matt Reeves este o versiune sumbră și complicată a complexelor intrigi din metropola Gotham, care nu reușește însă să-mi completeze galeria de excepții și să facă util și ultimul deget.
Nici măcar nu sunt sigur că Batman în varianta propusă de acest film este un super-erou. Singura dată în film când zboară o face doar ca o ultima soluție, după vădite ezitări, și promenada aeriană se termină aproape catastrofal, cu o aterizare, să-i zicem, de urgență. Identitatea sa este cunoscută cam tuturor, desigur spectatorilor, dar cât timp își joacă rolul nu-și părăsește masca nici când sărută, că așa-i în filmele comics. Adversarul său este The Riddler, un justițiar care folosește metode de criminal serial, și pentru multă vreme suntem într-o situație de ambiguitate, căci din punct de vedere moral cel puțin, cei doi par a fi de aceeași parte a Binelui (sau Răului). Scenariul propune o intrigă polițistă complicată, presărată de ghicitori pe care asasinul le lasă la locurile faptelor, ele fiind adresate în special lui Batman. Apare și Catwoman, cu o poveste personală paralelă. Cei doi, împreună cu comisarul de politie Gordon, vor lupta singuri împotriva unui sistem corupt complice cu lumea subterană a crimei.
Ca multe filme din acest gen, ‘The Batman’ merită elogii pentru concepția vizuală. Ne aflăm într-un univers întunecat, în care pare să plouă aproape permanent, cu excepția momentelor în care se rup barajele și orașul este inundat complet. În niciun moment nu avem senzație de căldură sau lumină, mai mult de 95% din acțiune se petrece noaptea și întunericul domină, la figurat și la propriu. Acțiunea este excesiv de lungită. Filmele care durează peste doua ore au nevoie de o bună justificare, și aceasta nu există aici, iar filmul acesta durează aproape trei ore. Acțiunea detectivă nu este suficient de interesantă, dezvăluirea personajelor din spatele măștilor nu aduce revelații extraordinare sau neașteptate, și trecerea prin genuri cinematografice (polițist, justițiar, catastrofă) este făcută fară eleganță. Povestea romantică este firavă până la inexistentă.
Robert Pattinson, pe care l-am apreciat mult în alte filme, nu reușește să dea viață personajului din spatele măștii, iar Zoe Kravitz nu reușește să ne facă să uităm alte actrițe faimoase care au îmbrăcat costumul lui Catwoman. Un rol mai interesant, din categoria celor cu ‘actori-machiați-până-la-nerecunoaștere’ îl are Colin Farrell. Prea puțin. ‘The Batman’ este unul dintre acele filme pe care îl pot recomanda numai pasionaților de filme inspirate de comics și în special celor care îndrăgesc seria ‘Batman’ și nu vor să piardă vreo producție din colecție.
Nota: 6/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, https://fictionhorizon.com/the-batman-review/)
