August: Osage County (2013) – Ținutul din mijlocul verii
Regizor: John Wells
Distributia: Meryl Streep, Julia Roberts, Chris Cooper, Ewan McGregor, Julianne Nicholson, Juliette Lewis, Margo Martindale, Dermot Mulroney, Abigail Breslin, Benedict Cumberbatch, Sam Shepard
Scenariul: Tracy Letts
Music: Gustavo Santaolalla
„August: Osage County” a fost mai intai o piesa de teatru scrisa de Tracy Letts, pentru care a primit in 2007 premiul Pulitzer, o piesa care s-a jucat pe Broadway cu succes, rasplatita fiind si cu un premiu Tony in 2008. De pe scena la film n-a mai fost decat un pas si acesta s-a facut dupa ce s-au adunat si amestecat ingredientele necesare pentru a o transforma intr-o reusita: scenariul realizat de chiar autorul piesei, singurul care putea condensa dramatismul celor trei ore si jumatate de act teatral in doua ore de imagini cinematografice, distributie formata din nume sonore, ce s-au remarcat si impus prin calitati interpretative mai mult decat prin imagine, si nu in ultimul rand un regizor expert in seriale de televiziune si al carui debut in cinematografie a fost primit cu entuziasm si elogiat.
„August: Osage County” arunca o privire incarcata de emotii asupra unei familii disfunctionale pe care o tragedie o reuneste in casa parinteasca. Personalitatile puternice ale membrilor familiei se ciocnesc, creaza un vartej de amintiri, conflicte vechi si frustrari reprimate izbucnesc aproape violent, secrete si dezamagiri sunt puse direct in discutie.
Figura centrala, motorul evenimentelor, declansatoarea tuturor conflictelor ce vor tulbura existenta personajelor este Violet Weston (Meryl Streep), care desi sufera de cancer si este dependenta de pastile, sau poate tocmai pentru ca nu mai are nimic de pierdut, alege sa-i mitralieze pe ceilalti membri ai familei cu amintirile ei, teoriile ei despre viata si nu in ultimul rand cu secretele pe care fiecare le crede bine pastrate.
Sam Shepard ii da viata lui Beverly, sotul lui Violet, cel care apare doar intr-un scurt intro prezentandu-se lucid ca scriitor alcoolic, blazat si impacat cu suferinta, dependenta si „aciditatea” sotiei pentru a disparea apoi misterios mai intai din familie, apoi din viata, lasandu-i pe apropiati cu intrebari si nelamuriri.
Familia reunita de misteriosul deces include trei fete: Barbara (Julia Roberts), revoltata, cea mai vulcanica si mai expresiva dintre fete care isi face aparitia alaturi de sotul instrainat Bill (Ewan McGregor) si fiica rebela Jean (Abigail Breslin), urmata de Karen (Juliette Lewis), superficiala si nestatornica, insotita de cea mai recenta cucerire Steve (Dermot Mulroney) si tacuta Ivy (Julianne Nicholson).
Un personaj foarte bine conturat, cu multa greutate in desfasurarea ostilitatilor este sora lui Violet, Mattie Fae (Margo Martindale) care alaturi de sotul sau Charles (Chris Cooper) si nevolnicul fiu Charles (Benedict Cumberbatch) completeaza clanul Weston. Fara a afisa temperamentul vulcanic al Barbarei si fara limba otravita a lui Violet, Margo Martindale transmite emotie fara efort sau incrancenare.
Avand intreaga familie adunata pentru cina, premisele conflictelor nu intarzie sa apara si sa se manifeste. Duelul major are loc intre Violet, al carei delir si fantezie emotionala intra in conflict cu dorinta si nevoia de afirmare a Barbarei, careia suferinta si atacurile mamei sale ii dau taria de a-si asuma si expune frustrarile si neimplinirile. Atat Meryl Streep, cat si Julia Roberts, ofera consistenta si stralucire rolurilor atribuite si nu e de mirare ca din aceasta infruntare ambele s-au ales cu nominalizari la Oscar.
In jurul acestei dezbateri de idei si sentimente ce capata uneori accente dramatice, celelate personaje se intrepatrund, isi recita partiturile, fiecare creaza tabloul emotional pe care autorul l-a gandit pentru el, lovindu-se apoi de implacabilitatea judecatilor lui Violet si ricosand inapoi in suferinta si tacere.
Am apreciat optiunea regizorului de a filma in tinutul ars de vant si soare Osage, Oklahoma si nu de a recurge la improvizatii. Sunt momente in film cand simti vantul zburandu-ti hainele si sufletul invadat de praf si caldura. Mi-a placut mai putin stilul static, rigid de prezentare a persoanjelor care aducea cu spatiul restrans oferit de o scena.
„August-Osage County” ofera spectatorului doua ore de dialoguri acide, placute, inserate cu umor negru de calitate, rasturnari de situatii si destul neprevazut cat sa tina spectatorul conectat la evenimente, o distributie de exceptie si fabuloase recitaluri actoricesti. Eu insa n-am simtit emotie si nici coeziune intre partiturile actoricesti. Poate n-am avut eu o stare buna…
Nota: 7/10
[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=9Hd_uO72h1s’]
1 comment