45 Years (2015)
Regia: Andrew Haigh
Distribuția: Charlotte Rampling, Tom Courtenay, Geraldine James
Îmi plac filmele care dau șansa unor actori veterani pe care îi iubesc să joace în roluri semnificative și potrivite pentru vârsta a treia. Este cazul filmului lui Andrew Haigh ’45 de ani’ (’45 Years’) care îi aduce pe ecran pe Charlotte Rampling și pe Tom Courtenay în două roluri care par a fi scrise și concepute pentru ei. Este un film care ar merita toată atenția chiar dacă nu i-ar avea pe acești doi minunați actori în rolurile principale, povestea unei relații în care cei doi parteneri au ajuns la amurgul vieților lor, o căsnicie a cărei fundamente sunt deodată puse sub semnul întrebării de un eveniment extraordinar care readuce în viețile lor un episod căzut în uitare, petrecut înainte ca cei doi să se cunoască, dar care se dovedește a le fi influențat viețile și mariajul.
Rampling și Courtenay sunt Kate și Geoff Mercer, un cuplu de oameni în vârstă și fără copii, care trăiesc confortabil în suburbia unui oraș englez și se pregătesc pentru o petrecere care să celebreze a 45-a aniversare a căsătoriei lor. O scrisoare venită din Elveția îi aduce bărbatului știrea descoperirii corpului iubitei sale din tinerețe, Katya, care pierise cu mai bine de jumătate de secol în urmă într-un accident pe un ghețar la mare altitudine. Incidentul nu numai că aduce între cei doi soți în vârstă amintirea tinerei dispărute, dar pune sub semnul întrebării întreaga lor relație și căsnicia care părea stabilă și durabilă. A fost căsnicia lui Kate și Geoff bazată pe o dragoste adevărată și reciprocă, sau a fost Kate doar un surogat pentru Katya, femeia dispărută tragic din viața lui Geoff, pe care nu o cunoscuse niciodată?
Creația actoricească a Charlottei Rampling este splendidă. Ea este personajul principal al dramei și este prezentă aproape permanent pe ecran. Își construiește rolul din tăceri, din priviri, din dialoguri concepute cu sensibilitate și discreție, cu o reținere și o demnitate tipic englezească. Pe măsură ce dezvăluirile despre drama petrecută cu jumătate de secol în urmă se conturează, materialul din care este construită căsnicia celor doi pare că se destramă. Tom Courtenay este și el excelent într-un rol aproape la fel de complex, și într-un fel chiar mai misterios decât cel al soției sale. Povestea de dragoste din tinerețe a fost uitată sau l-a însoțit permanent în cei 45 de ani de căsnicie? Încercarea sa de recuperare a căsniciei este sinceră sau provine mai degrabă din conveniență socială? Spectatorii sunt cei care vor decide. Filmul este structurat în mod echilibrat și ritmic, cele șase zile ale săptămânii trec într-o succesiune așezată. Doar vremea, ca în Anglia, este schimbătoare și în fiecare zi altfel, ceea ce permite imaginii să însoțească stările de spirit ale eroilor.
Andrew Haigh, un regizor pe care nu îl cunoscusem până acum, reușește în ’45 de ani’ să aducă pe ecran povestea unei căsătorii lovite de incertitudine în anii de apus ai protagoniștilor. O face cu discreție, sensibilitate și profunzime psihologică. S-ar putea ca filmul acesta să fie înțeles mai bine de spectatorii – cum să mă exprim? – mai apropiați de vârstele eroilor și cu mai multă experiență de viață. Cred însă că el merită să fie văzut și are șanse să producă satisfacție tuturor amatorilor de povești de dragoste, frumoase și ambigue ca de multe ori în viață, și de filme de calitate.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
