Love in the Time of Cholera (2007) – Dragoste în vremea holerei
Regia: Mike Newell
Distribuția: Javier Bardem, Benjamin Bratt, Gina Bernard Forbes, Giovanna Mezzogiorno, Marcela Mar
Comparațiile dintre cărți și filmele inspirate de acele cărți îmi par a fi exerciții complet inutile. Literatura și Filmul sunt doua arte care lucrează cu materiale complet diferite, procesele lor de creație nu au nimic în comun și iubitorii de literatură le apreciază complet diferit decât iubitorii de film. Nu voi spune deci nimic despre romanul ‘Love in Time of Cholera’ al lui Gabriel Garcia Marquez. Voi scrie despre filmul din 2007 al lui Mike Newell ‘Love în Time of Cholera’, al cărui scenariu scris de Ronald Harwood este o adaptare cinematografică produsă la Hollywood (dar filmată în Colombia), ca și cum nu aș fi citit cartea. Filmul în sine, cu calitățile și defectele sale, merită o evaluare a sa proprie.
Putem considera ‘Love in Time of Cholera’ o variantă a eternei povești de iubire dintre Romeo și Julieta, o variantă în care constrângerile sociale și loviturile destinului nu-i ocolesc pe eroi, dar care nu se termină nici tragic și nici repede. În fapt povestea de dragoste dintre Fermina Urbino – fiica unică a unui negustor bogat – și Florentino Ariza – nepotul sărac al proprietarului unei mari companii de transporturi pe fluviile Americii de Sud – se întinde pe mai bine de 50 de ani, cuprinzând ultimele decenii ale secolului 19 și primele decenii ale secolului 20. Fermina și Florentino se îndrăgostesc de la prima vedere, își jură iubire eternă, se izbesc de împotrivirea tatălui tiran al fetei, sunt despărțiți violent, își încalcă jurămintele, dar rămân fiecare fidel celuilalt în felul său. Fermina este convinsă de tatăl ei că iubirea pentru Florentino ar fi fost doar un capriciu al tinereții, se mărită cu un medic faimos și înstărit, și are o căsnicie aparent fericită și normativă, după criteriile epocii. Florentino, care între timp face avere pentru a șterge diferențele sociale, îi rămâne fidel și jură chiar să-și păstreze castitatea în așteptarea ei. Asta nu prea îi reușește, ci dimpotrivă, devine un amant redutabil, care adună și documentează sute de relații efemere cu femei. Moartea accidentală a soțului Ferminei creează ocazia ca cei doi să fie din nou împreună după mai bine de jumătate de secol. Ce a mai rămas din flacăra iubirii? Mai este posibil un final fericit în pofida trecerii ireversibile a timpului?
Tratamentul scenariului și soluțiile cinematografice aparțin spațiului telenovelelor Americii Latine cu ajustări hollywoodice. Există ocazia de a spune mult mai mult despre persistența dragostei confruntate cu scurgerea timpului, cu prejudecățile istorice și cu barierele sociale. Un subiect secundar, însă cel puțin la fel de interesant, este legat de relația dintre amorul fizic și iubirea spirituală, despre felul în care sexualitatea poate constitui un balsam care să-i aline unui bărbat suferințele unei iubiri neîmplinite. Însuși cuvântul ‘holeră’, cu semnificația sa dublă în limba spaniolă, ar fi putut fi o sursă de idei care să-și găsească echivalent cinematografic. Mike Newell a fost mult mai inspirat în alte filme ale sale, aici pare să nu fi găsit decât soluții superficiale, simplificând sentimentele și reprezentând cealaltă Americă din perspectiva de la nord la sud. Nu ajută faptul că filmul este vorbit în engleză cu accent, căci majoritatea actorilor aparțin spațiului latin (dar nu neapărat vorbitor de spaniolă). Javier Bardem creează aici, în opinia mea, unul dintre cele mai bune roluri ale sale, jucând cu o inocență pe care nu i-o cunoșteam, combinată cu pasiune. Mai puțin reușită mi s-a părut distribuirea Giovannei Mezzogiorno în rolul Ferminei. Actrița italiană, care avea vreo 30+ ani când s-a realizat filmul, interpretează rolul la toate vârstele, dar nici puterea ei expresivă și nici machiajul nu țin pasul cu avansarea în vârstă de la 20 de ani la peste 70 de ani. Celelalte distribuiri sunt doar OK. Singurul alt rol care mi-a atras atenția a fost cel al mamei lui Florentino, una dintre acele femei, pline de o înțelepciune acumulată și integrată în decorul exuberant din jur, care aparțin spațiului Marquez, jucat de actriță braziliana Fernanda Montenegro. În rest, această versiune lui ‘Love în Time of Cholera’ nu este decât o telenovelă latino-americană făcută la Hollywood, destul de banală și care lasă impresia că ar fi putut fi mult mai mult.
Nota: 6/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
