„Unde suntem ceea ce suntem”, Rolf Bossert despre umanitatea mereu gata de luptă și sacrificiu

„Unde suntem ceea ce suntem”, de Rolf Bossert
Editura Tracus Arte, București, 2023
Traducere de Nora Iuga

Am citit rapid antologia de poezie a lui Rolf Bossert tradusă din limba germană de poeta Nora Iuga, „Unde suntem, ceea ce suntem” (publicată la Tracus Arte în 2023). O rețetă deloc întâmplătoare despre al cărei farmec aflăm chiar din povestea pe care ne-o spune Nora Iuga în prefața cărții. Întâlnirea și despărțirea dintre ea și poetul de limbă germană Bossert se petrec în circumstanțe încărcate de multă semnificație, parcursul poetei, ne spune ea, este marcat de cele două evenimente. Mărturisește că poartă regretul de a nu-l fi lăsat să-i transmită un mesaj important, pentru că, atunci când avea să-l fi văzut pentru ultima dată, fără să știe asta, a fost prea grăbită să prindă un tren spre Viena și nu i-a oferit timpul necesar să se confeseze. Greșeala aceasta, de a amâna confesiunea unei persoane care vrea să-și revendice „dreptul la o ultimă destăinuire”, s-a repetat și în cazul soțului ei. De aici înțelegem puterea și importanța pe care le investește Nora Iuga, din postura de poetă și traducătoare, în pozia și poetul pe care ni le recomandă sub traducerea ei.

Rolf Bossert (1952 – 1952) a avut o contribuție semnificativă în sfera culturală românească, fiind unul dintre membrii fondatori ai Grupului de acțiune Banat (Aktionsgruppe Banat). Împreună cu alți scriitori și poeți, el a căutat să înfrunte opresiunea și injustiția regimului comunist, dorind să găsească formă prin care să lupte împotriva nedreptății. Activitatea sa literară a început să capete recunoaștere în anul 1971, când a debutat în revista literară de limbă germană „Neue Literatur” din București, cu o poezie intitulată „Japanisches Märchen” („Poveste japoneză”). De-a lungul carierei sale, a fost distins cu mai multe premii importante, inclusiv Premiul pentru literatură acordat de către UTC în 1979 și premiul „Ileana Cosânzeana” pentru carte de copii în 1980. În plus, pasiunea sa pentru cultură l-a determinat să se implice activ ca instructor cultural și organizator de programe la Casa de cultură „Friedrich Schiller” din București, marcând comunitatea culturală și literară din acea perioadă. De asemenea, a avut o contribuție semnificativă în lumea editorială, lucrând ca redactor al editurilor Meridiane și Kriterion din București, unde a susținut și promovat numeroși alți autori de valoare.

Relația lui Bossert cu Securitatea a fost marcată de o serie de incidente și presiuni constante care au făcut viața poetului extrem de dificilă. Dizolvarea Grupului de Acțiune a fost doar începutul unei serii de evenimente neplăcute, iar membrii grupului au fost supuși unei vânători implacabile. Hărțuirea acestora s-a manifestat prin diverse metode, inclusiv privarea de libertate, tortură  psihologică și fizică, precum și confiscarea manuscriselor valoroase și interzicerea de a mai publica. Unul dintre momentele definitorii s-a petrecut atunci când poetul a fost atacat pe stradă de un grup de indivizi „necunoscuți”, în imediata apropiere a Uniunii Scriitorilor din București. Acest incident șocant a avut un impact profund asupra sa, determinându-l să ia decizia dureroasă de a părăsi România.

În anul 1984, Bossert a depus cererea de emigrare în Germania, iar un an mai târziu a expediat o cerere de imigrare, constând într-o scrisoare plină de revoltă și de tristețe, reflectând starea sa de spirit degradată, dar și determinarea de a se elibera de presiunea constantă la care fusese supus de către regim. Ajuns în Germania se face remarcat, devenind una dintre vocile importante care au spus adevărul despre ce însemna de fapt să trăiești între granițele României comuniste. Gustul libertății, din nefericire, nu a putut să fie prea mult timp simțit de poet, acesta ne părăsește la numai 6 săptămâni de la sosirea sa în Germania, la vârsta de numai 33 de ani.

Poezia lui Rolf Bossert este una care inspiră mai mult decât să sensibilizeze, ceea ce nu înseamnă neapărat că nu reușește în ambele cazuri. Mă așteptam să regăsesc o poezie care să fie asemănătoare celei pe care de fapt am și descoperit-o între paginile antologiei sale. M-am întâlnit cu o poezie care mizează pe joc şi pe invocare, mai mult decât pe arta unui mesaj poetic facil. Vinovat sau înzestrat cu un ermetism despre care Nora Iuga vorbeşte mereu ca despre acel mesaj poetic specific literaturii mereu predispusă jocului și arbitrariului, aceasta fiind cumva tributară unor experimente literare asemănătoare dadaiștilor. În acest context, poezia lui Rolf Bossert dezvăluie laturi neașteptate, explorând limitele limbajului și jucându-se cu convențiile literare într-un mod provocator. O abordare inovatoare a poeziei aduce un suflu nou în peisajul literar, oferind cititorilor posibilitatea de a se aventura într-o experiență poetică complexă și captivantă.

Expresivitatea poeziei lui Bossert este asigurată și de sensibilitatea camuflată în metaforele inedite pe care le folosește, m-au impresionat expresiile și sintagmele ca: „ne târguim pe o strâmbătură”, „o bucurie ieșită din minți/ respiră azi mansarda/ scheletului meu”, „în casele de piatră/ cuvântul se frăgezește.”  sau „pipăim mîini descuamate/ întinse după pierderea/ propriei respirații”. Poezia nu duce lipsă nici de muzicalitate, uneori pare să răzbată printr-o rimă aproape întâmplătoare, chiar dacă este greu de sesizat. Ajunsă la jumătatea volumului am avut impresia că am citit o poezie simbolistă aflată în pragul unui modernism care a descătușat poezia, poate undeva la întâlnirea unui Bacovia cu Baudelaire sau al unui Blaga cu Rimbaud.

Lectura poeziei sale mă abaorbea cu fiecare vers pe care-l parcurgeam, parcă intram într-un labirint al sentimentelor, iar fiecare metaforă deschidea o nouă ușă către profunzimea suferinței și puterii de vindecare ale omului. Bossert a reușit să creeze un univers poetic aparte, în care cititorul este invitat să se piardă și să se recupereze în egală măsură, ca o dovadă a necesității echilibrului în lume. Te deconectezi de limbajul contemporan pentru a descoperi adevărata frumusețe a cuvintelor. Pe lângă aceasta, stilul său poetic pune accentul pe explorarea relației noastre cu ceea ce am putea numi locul de liniște și tandrețe, dezvăluind o perspectivă cuprinzătoare a lumii interioare a omului. Prin urmare, antologia sa de poezie reprezintă o incursiune captivantă în universul poetic, oferind o eliberare a insecurității, o călătorie spre profunzimile unui om care a luptat cu opresiunea și a reușit să câștige, într-un final păzindu-și intactă iubirea față de umanitate.

Aria tematică a poeziei lui Bossert mi se pare diversă, cuprinde o reprezentare complexă a lumii în care trăim, de la tratarea pe marginea contrastelor sociale, la libertatea umană, iubirea, teama de moarte, fericirea de a fi alături de altul, sau la distincția dintre „eu” și ceilalți ca masă impenetrabilă, insensibilă. Resimt încă o ușoară senzație de însingurare, care are menirea de a sublinia necesitate de a lupta cu alienarea umană, înțeleasă ca desensibilizare, poate chiar ca dezumanizare. În plus, aceste teme reflectă adesea stările interioare și luptele generale ale omului, oferind o perspectivă amplă asupra naturii și a complexității umane. De asemenea, contrastul dintre individualitate și colectivitate este abordat în profunzime, punând în lumină dilemele existențiale și impactul lor asupra formării individului. Rolf Bossert ne-a dăruit o poezie care să ne amintească mereu despre puterea omului. Poezia sa transmite un mesaj profund despre rezistența umană în fața provocărilor și despre capacitatea noastră de a depăși obstacolele, fără a ne pierde sufletul.

Puteți cumpăra cartea: Editura Tracus Arte/Cărturești.ro.

(Surse fotografii: edituratracusarte.ro, radioromania.ro, Dali: Metamorfoza medium.com, Alfred Hitchcock: freud.org.uk Spellbound, Wikipedia)