„Fete de treabă”, de Laurie Elizabeth Flynn
Editura Litera, Colecția Buzz Books, București, 2021
Traducător: Ana-Maria Iftimie
Scriu foarte rar cronici care ar critica munca unui autor, deoarece mi se pare puțin nedrept să judec o activitate fără ca măcar să o fi testat pe propria piele. Totuși, am decis să fiu o cititoare care va scrie cinstit despre cărțile bune și slabe (atenție, nu rele, acest apelativ este injurios și nepotrivit). Curioasă din fire, accept să citesc cam orice fel de cărți, iar slăbiciunea mea, în fața căreia nu rezist, este thrillerul. Poate pentru că îmi pune creierul într-un regim de alertă sau poate că îmi provoacă o curiozitate alertă, cert e că le citesc cu multă atenție, mai ales când am nevoie să mă detașez de realitate.
Cumva, romanul „Fete de treabă” de Laurie Elizabeth Flynn mi-a inspirat încredere și dorință de a-l descoperi, ceea ce nu am pregetat nici un moment să fac, dar, din nefericire, am rămas cu un gust amar și cu o decepție. Volumul spune istoria Ambrosiei Wellington (numai cât face numele eroinei, care e bun de rostit ca exercițiu de logopedie), o tânără dornică de a deveni actriță, dar care nimerește într-un anturaj nepotrivit sau mai bine spus sub influența nefastă a unei fete pe nume Sloane Sullivan. Cea din urmă, ahtiată după sex, manipulatoare și plină de frustrări lăuntrice își caută un „animal de companie”, pe care îl găsește în firea docilă a lui Amb (slavă Domnului pentru abreviere!).
Ce mi-a plăcut în acest roman? Voi începe cu partea pozitivă, deoarece ea există și probabil că va cuceri anumiți cititori. Flynn reușește să mențină intriga cam de-a lungul întregii cărți. I-am admirat talentul cu care a încercat să creioneze eroinele și să le dea culoare. Mi-au plăcut metodele prin care a scos în evidență caracterele personajelor, cu accent pe vicii și probleme cu care cititorul poate empatiza sau nu.
Ce nu mi-a plăcut în acest roman? Repetarea constantă a unor idei, mascate sub formulări diferite. Este al naibii de obositor să ții pasul cu narațiunea, când autoarea subliniază de câteva zeci de ori cât de întunecată este Sully sau cum trebuie să și-o tragă Ambrosia. Împletirea trecutului și a prezentului a avut pe alocuri lapsusuri, scăpări, pe care mi-aș fi dorit să le înțeleg mai explicit, mai pe larg și care, probabil, ar fi dat greutate întregului roman. Câteodată, am simțit prea multă goană în narațiune, iar uneori o lentoare care chiar poate plictisi.
Deși promite a fi un roman „alambicat și teribil de acaparator”, unica mea senzație a fost confuzia și tentativa de a urmări cu maximă atenție ce se întâmplă în această carte. Sunt conștientă de faptul că s-ar putea ca acest roman să fie pe gustul celor care fie abia fac cunoștință cu literatura thriller, fie au puține elemente comparative, dar pentru mine acest roman se încadrează mai mult la categoria dramelor de campus, cu nițică alertă.
Nu încerc să vă conving să nu citiți acest roman, ci mai degrabă vă invit să o citiți cu multă indulgență. „Fete de treabă” este un roman care încearcă să reflecte o alegorie, dar pe care autoarea din neputință sau, cine știe, din necunoaștere a decis să nu o exploateze prea mult. Este un roman ușurel, bun poate pentru seri de plictiseală, când nu vrei să faci un efort intelectual prea mare.
Puteți cumpăra cartea: Editura Litera/Libris.ro/Cartepedia.ro.
(Sursă fotografii: thestar.com, esteto.ro)
