Umbra lui Poe (The Poe Shadow), de Matthew Pearl
Editura Humanitas Fiction, 2008
Traducere din limba engleza si note Alina Cârâc
Puteti cumpara cartea acum, de pe Tamada.ro.
“Dintre marile nume ale literaturii americane, cel dintai intrat in aria literaturii universale a fost Edgar Allan Poe. El se numara printre primii scriitori din lumea noua receptati masiv pe batranul continent si pretuirea lui a fost de un ordin mult asemanator aceleia harazite de Europa germanului E. T. A. Hoffman. Ceea ce l-a impus in randurile unui anumit public a fost nu arta sa complexa si complicata, nu viziunea lui atat de amestecata asupra lumii, tinand deopotriva de un fel de rationalism analitic iluminist si de o sete de cunoastere si de sinteza romantica, nici mestesugul poetic stralucit, ci continutul sumbru, senzational al operei, inrudita de aproape cu romanul “negru”, gotic” englez de la sfarsitul veacului al XVIII-lea si cu unele filoane ale romantismului tenebros german, din acelea care il influenteaza si pe S.T. Colleridge, romanticul englez, la vremea lui.” Am prezentat acest citat cu care isi incepe Zoe Dumitrescu-Busulenga Studiul sau introductiv la editia din anul 1963 a operelor lui Edgar Allan Poe (traducere: proza Ion Vinea, poezie: Emil Gulian si Dan Botta) – Editura pentru Literatura Universala, pentru a face o scurta introducere erudita in personalitatea sciitorului – eroul caruia se dedica Matthew Pearl in ultimul sau roman Umbra lui Poe.
Am ales acest roman din oferta Librariei online Tamada, din doua motive, dintre care primul este cel mai puternic: inca din copilarie si din adolescenta am avut o atractie pentru scrierile lui Poe si o placere nebuna ori de cate ori reuseam sa pun mana pe cate un volum editat in Romania. Spun copilarie, pentru la varsta de 9 ani – si imi amintesc cu precizie asta, am citit “Carabusul de Aur”. Au urmat apoi neuitatele “Crimele din Rue Morgue”, “Prabusirea casei Usher”, “Manuscris gasit intr-o sticla”, “Hruba si pendulul”, “Jucatorul de sah al lui Maelzel”, “O pogorare in Maelstrom”, “Ochelarii” si nu in ultimul rand poeziile “Corbul”, “Lenore” si multe altele. Al doilea motiv pentru care am ales acest roman a fost autorul, iar romanul lui precedent « Clubul Dante” a fost chezasia unei noi satisfactii. Pe care am avut-o cu prea plin !
Si o surpriza pe masura satisfactiei oferite de lectura. Caci in mod sigur, misterul personalitatii romantice, complexe si contradictorii a lui Poe a actionat nu numai asupra adolescentei mele (cum mi-as fi putut inchipui asta), ci si asupra unui scriitor atat de inzestrat precum Pearl. Caci fara aceasta atractie spre autor si opera, Matthew Pearl nu ar fi construit probabil o schema atat de elaborat – documentata, de bogata dramatic si de patrunsa de spiritul vremurilor de mijloc de secol 19.
Desi arhitectura romanului se bazeaza pe o intriga de tip thriller, ochiului atent i se va dezvalui o fresca minutios desenata atat a Americii cat si batranului continent. O fresca istorica, politica si sociala, populata cu personaje definitorii pentru sublinierea adancurilor tenebroase ale epocii, dar o fresca pe alocuri poleita si cu tente de umor si ironie nascute din analiza atenta si documentata a scriitorului. Matthew Pearl un neglijeaza ca in finalul romanului sau, in capitolul “Nota istorica” sa ne releveze dozajul melanjului de realitate si fictiune din Umbra lui Poe, realitate bazata pe sursele serioase de informare ramase din epoca (pe care le-a studiat si le-a conjugat cu perseverenta) si fictiune nascuta din imaginatia constructiva a talentului sau literar.
Astfel, Quentin Clark, un tanar avocat din Baltimore, martor in ziua de 9 octombrie 1849 al modestei ceremonii funerare ce s-a dovedit a fi tocmai a idolului sau literar Edgar A.Poe…distins poet american, om de litere si critic, (mort) in cel de-al treizeci si optulea an al vietii sale” (de fapt – si corect -al treizeci si noualea), devine captiv al scopului de a determina cauza acestei disparitii si de a reabilita numele si imaginea postuma a nefericitului Poe.
“A murit in orasul nostru”. Acestea sunt cuvintele care declanseaza intrarea lui Quentin Clarke in aventura vietii sale. Si in finalul actiunilor sale el ajunge sa ne impartaseasca “adevarul despre moartea acestui om”. Si ne mai spune ca “cineva trebuia sa o faca. Nu putem ramane indiferenti. Eu n-am putut ramane indiferent.”.
Avand – in calitate de avocat “drept client un mort si drept data de infatisare Ziua de Apoi”, tanarul Quentin Clarke, puternic influentat in lecturile sale de « istorisirea detectivistica » – Crimele din Rue Morgue a lui Poe si fascinat de personalitatea eroului acestuia C. Auguste Dupin si de metoda novatoare a acestuia « ratiocinarea – utilizarea imaginatiei in analiza si ridicarea analizei pe culmile imaginatiei”, se avanta in cercetari meticuloase pentru aflarea adevaratelor circumstante si cauze ale mortii autorului sau preferat. Intreprindere care il arunca in curand in sacrificii personale: periclitarea logodnei, a profesiei, a echilibrului material si social.
Bazandu-se si pe legatura directa epistolara pe care o initiase cu autorul sau preferat, in ideea ambitiilor acestuia de a infiinta revista The Stylus – care “le va da prilej oamenilor de geniu sa triumfe asupra oamenilor de talent, care mai degraba simt decat gandesc”, recitindu-I opera, intelegand iar si iar ca “la Poe, desi moartea nu este un subiect placut, nu este nici interzis. Nu reprezinta nici un sfarsit fara speranta, e o experienta careia cei vii ii pot da forma. Teologia ne spune ca spiritele traiesc dincolo de trup, iar Poe chiar credea asta”, Clarke vrea sa afle adevarul, vrea sa demoleze cuvintele lui Neilson – varul lui Poe.
“Ma tem ca secretul ultimelor sale zile il insoteste in mormant. Nu asa merge viata uneori, domnule Clark? Moartea inghite omul atat de deplin, incat nu ramane din el nici urma! Sa nu lasi nici o umbra, nici macar umbra unei umbre ” – spune Neilson.
Ce poate fi mai mult decat aceasta determinare, sa mergi pe urma umbrei lui Poe ! Si singurul care ar fi putut sa-i fie tovaras de nadejde tanarului Clarke este Auguste Dupin, extraordinarul detectiv francez, initiatorul metodei ratiocinarii. Grea intreprindere insa – caci Parisul este inselator, fiecare pas pare a-i scoate in cale personaje care l-ar fi putut inspira pe Poe, aventura si pericolul pandesc la fiecare colt de strada si in final, in arena raman doar doi luptatori pasibili a-si revendica personalitatea marelui detectiv – Monsieur Auguste Duponte si Baronul Dupin. Si caile tuturor se intretaie in Baltimore.
« Ratiocinare s.f. proces rational deliberat, ajutat de imaginatie si spirit : observarea aprofundata si predictia complexitatilor din activitatile omului, mai ales in paradoxala si repetata lor simplitate. Notiunea nu e perfect sinonima cu logica sau calcul »
Singura preocupare a lui Quentin Clarke devine ADEVARUL. « Din nefericire, adevarul nu exista decat atunci cand l-ai descoperit » Si fiecare pas si fiecare cercetare si fiecare analiza si fiecare greseala, pot reprezenta un pas inainte catre adevar.
Actiunea este construita intr-un ritm sustinut si bogatia de informatii istorice, politice si sociale este coplesitoare. Personajele care strabat romanul, toata goana aceasta neostoita « vesnic dupa fantoma », indoielile, imaginatia, dovezile puse cap la cap, toate vin sa aprofundeze personalitatea extraordinara a lui Edgar Poe. Detractorii si defaimatorii sunt invinsi pana la urma. “Poe s-a mai straduit o data sa-si infranga soarta, s-a zbatut pana in ultima clipa, pana cand a fost scos din lupta si din viata”. Nu insa si din Panteonul literaturii universale. Caci in clipele mortii sale, “asa trebuie sa fi gandit Poe, la fel ca un prizonier care nu se gandeste la temnita, ci la evadare. Nu la moartea care ii da tarcoale, ci la viata pe care o lasa in urma”.
Devotamentul cu care Clarke s-a daruit cauzei sale este rasplatit! Va trebui insa sa cititi acest roman extraordinar, pentru a afla singuri, in linistea si placerea lecturii dumneavoastra, fiecare pas care conduce catre deznodamantul indelung pregatit, calculat si construit.
Matthew Pearl ne spune prin pana eroului sau:”Asteptam sa-mi spun povestea, povestea lui Edgar Poe, asteptam momentul in care mintea lui Poe putea fi dezvaluita, asteptam ziua cand altii vor avea nevoie de ceea ce aflasem despre el. Am scris aceasta istorisire intr-o caligrafie ingrijita, in caiete speciale – mai multe, pentru ca mereu am adaugat impresii -, apoi m-am oprit si iar am scris. Uneori scoteam bastonul de Malacca pentru a-i simti greutatea in maini. Cand ramanean singur, trageam din teaca lama scanteietoare si radeam surprins, gandindu-ma la Poe si la sosirea sa in Baltimore. Il vedeam mergand pe strazi si plin de incredere, imbracat elegant si invartind bastonul”.
Iata cateva cuvinte apreciative si in final pline de duiosie si umor, extrase din BOOKPAGE : « Teoria fascinanta a lui Matthew Pearl este perfect plauzibila. Romanul, o frumoasa mostra de gandire logica aplicata in literatura, i-ar fi placut, desigur si lui Edgar Allan Poe »
Acesta este linkul care va conduce catre site-ul autorului si in care veti putea gasi multe date si referinte interesante.
1 comment