”Șapte lucruri importante”, de Shelley Pearsall
Editura Corint Junior, București, 2019
Traducere: Ștefan Mălaimare
”Cartea aceasta a pornit să fie scrisă cu aproximativ douăzeci și cinci de ani în urmă, când vizitam un mic muzeu de artă populară în Williamsburg, Virginia. Țin minte că am pășit într-o încăpere întunecoasă și am văzut-o, o lume auriu-argintie, de mese, tronuri și coloane.”
Shelley Pearsall a publicat șase volume pentru copii și adolescenți, iar textele sale sunt sursă de inspirație pentru mulții dintre elevii școlilor naționale. A lucrat în departamentele de educație din mai multe școli și muzee, unde a creat programe speciale de de teatru. Primul volum publicat de Shelley, „Trouble Do not Last”, a apărut în 2002 și a primit prestigiosul premiu Scott O’Dell pentru ficțiune istorică.
Șapte lucruri importante, apărut la editura Corint Junior în colecția Smart Age, se adresează în special copiilor peste zece ani, însă după ce am parcurs volumul, pot spune că este o poveste potrivită pentru mai multe grupe de vârstă, atât ca și conținut, cât și ca modalitate de scriere. Textul este foarte aerisit, se axează pe modele veritabile și are un limbaj foarte atent ales, nici foarte simplist, dar nici complicat. Shelley se angajează să aducă în fața cititorilor povești în care să se poată implica, să empatizeze cu personajele. Lucrările sale au o țintă precisă, validează idei și propun itinerarii pentru copii și adolescenți. Shelley mărturisea într-un interviu că are totdeauna în vedere capacitatea cărților de a crea prietenii, de a construi legături și a inspira. Mai mult decât atât, avem de-a face cu istorii care îmbrățișează adversitatea și curajul personal și depășirea propriilor temeri în moduri neașteptate și surprinzătoare.
Povestea din volumul Șapte lucruri importante îl are în centru pe Arthur, un băiat de treisprezece ani, marcat de moartea prematură a tatălui, care comite o faptă deplorabilă. Într-o zi lovește un bătrân fără adăpost cu o cărămidă. Printr-un concurs de împrejurări aflate la limita magicului, bătrânul scapă doar cu o mână rănită. Ajuns la tribunal și fiind având mari șanse să fie trimis la școala de corecție, Arthur mărturisește adevăratul motiv pentru a care a comis fapta – o șapcă, iar bătrânul, care se afla în sală în momentul declarației, decide să intervină în fața judecătorului pentru a transforma pedeapsa în ore de muncă, până ce mâna i se va reface.
Micul Arthur este un introvertit, iar trauma prin care a trecut recent îl marchează profund, lăsând un gol pe care multă vreme nu știe cu ce să îl umple. Neavând foarte mult timp pentru a reflecta la acest aspect, se trezește aruncat aproape fără voie într-o situație și mai dificilă. Bătrânul e care îl lovise aduna tot felul de vechituri din pubelele din cartier, iar el va trebui să facă același lucru vreme de 120 de ore pentru a-și ispăși pedeapsa. Va trebui să își învingă nu numai sila, ci și să îndure privirile locuitorilor din zonă, fiind sub lupă aproape zilnic, dar și problema marginalizării la școală, atât de către colegi, cât și de către profesori. Pus în situația bătrânului James Hampton, alias Colecționarul, el descoperă o nouă viață ascunsă a lucrurilor, dar și câțiva prieteni la care nu s-ar fi așteptat.
”Privind în întuneric, cu pâlpâiri de lumină strălucind pe hainele și pe chipurile lor, pentru o clipă Arthur se simți în mod straniu plin de speranță. Era ca și cum vechea lor viață se luminase din nou, pentru scurt timp, ca un film din trecut, de dinainte să li se fi întâmplat toate lucrurile rele.” (pg. 101)
Revenit acasă după perioada în care a așteptat pronunțarea sentinței, Arthur trebuie să accepte și să țină seama de discursul pe care mama sa îl pregătise. Precizând că nu și-a pierdut încrederea în el, aceasta îl roagă să respecte câteva reguli noi, printre care cea mai importantă este aceea că lucrurile trebuie spuse din timp. Comunicarea este ceva esențial în orice relație, mai ales în familie. Un model excelent de încercare de a rezolva o situație de criză, iar faptul că băiatul ține să demonstreze că este departe de tatăl alcoolic și iresponsabil constituie miza întregului volum.
”După accidentul tatălui său, își făcuse griji luni întregi în legătură cu viitorul. Se temea constant pentru mama și Barbara. Apoi, după ce aruncase cu cărămida, începuse să se teamă că e un puști rău care va da mereu de belele, ca tatăl său. Era o oglindă mare plină de ghinion, care îi atârna peste cap în fiecare zi.
Iar acum o sfărâmase într-un milion de bucățele. Acesta era al treilea cel mai important lucru.” (pg. 205)
Debutul orelor de muncă nu este ușor, nici plăcut, Arthur are parte și de o criticile dure ale consilierei Billie, care i-a spus răspicat că îi va urmări atent pașii și în special mișcările greșite. Hotărât să nu renunțe, băiatul ajunge în garajul în care bătrânul își ținea căruciorul pentru vechituri trecând prin salonul de tatuaje al lui Groovy Jim, un personaj haios și volubil, excelent construit și poziționat în economia textului, care îi va face mai ușoară intrarea. Lângă căruciorul ruginit al Colecționarului (Carul de luptă cum îi spunea acesta) îl așteaptă lista cu cele Șapte lucruri importante: becuri, folie de aluminiu, oglinzi, bucăți de lemn, sticlă, cutii de cafea și carton. După cum avea să afle foarte curând, ele trebuiau căutate întocmai, fără abateri.
Arthur va porni într-o călătorie nu numai despre acceptare și maturizare, dar și despre descoperirea sinelui și sesizarea diferențelor fine dintre lucrurile cu adevărat importante și cele care pot fi trecute cu vederea. Un aspect interesant este acela al descoperirii faptului că superficialitatea naște adevărate tragedii, atunci când nu cunoști, este bine să ai răbdare să descoperi înainte de emite judecăți. Natura și mediul înconjurător trebuie protejate, ele oferă, dar și oamenii trebuie să dea ceva la schimb. Prietenia se câștigă și rămâne un bun veritabil pentru multă vreme, atâta vreme cât ești capabil să o păstrezi. Din aproape în aproape, Arthur descoperă toate aceste lucruri importante, camuflat subtil de autoare în lucruri care par banale. Dar el mai descoperă și altceva, propria familie, într-o lumină nouă, mai caldă și de care înțelege că are mare nevoie și viceversa.
Alături de Barbara, Chiț, Groovy Jim și James Hampton eroul volumului lui Shelley Pearsall trăiește o aventură reală și realistă, fără a pica în tragedii forțate însă, la căpătul căreia se va regăsi mult mai bogat. Și nu este vorba numai despre bani, pe care reușește să îi adune pentru proiectul magic al bătrânului, ci despre lucruri care țin de suflet, acel suflet cu care orice adolescent e bine să plece în viață plin cu încrederea că nu există situații fără ieșire , ci situații în care nu suntem capabili să vedem unde se află ieșirea.
”Era o dimineață de vară frumoasă. Fără să vrea, Arthur se gândi că ar fi fost o zi perfectă pentru adunat Cele mai Importante Șapte Lucruri. Razele strălucitoare ale soarelui conturau lumea perfect, în tușe clare. […]
Stând cu spatele la soarele fierbinte, se gândi la faptul că trecuse aproape un an fără tatăl lui. Simțea că este o altă persoană, că trăiește o viață diferită.
Poate că judecătorul ar fi numit asta redempțiune? Nu era sigur.” (pg. 301)
Șapte lucruri importante este un volum tare bine scris, care reușește să captiveze fără eforturi stilistice deranjante, punctează foarte bine elementele cheie ale poveștii, riguros elaborate de Shelley Pearsall, și oferă soluții reale ale unor probleme cu care mulți dintre noi se confruntă la un moment dat în viață. Dincolo de situațiile mai puțin plăcute există entuziasm, există prietenie și bucurie, dozate perfect în arhitectura poveștii. Lectură plăcută!
