”Testul psihopatului: O calatorie prin industria nebuniei”, de Jon Ronson
The Psychopath Test: A Journey Through the Madness Industry
Editura Art, Colectie: Guerrilla de pe noptieră, Bucuresti, 2011
Traducere din limba engleza si nota de Luiza Vasiliu
Coperta a patra a cartii reproduce un citat din Los Angeles Times: “Jon Ronson este fascinat de ticniti. Si de nebunii care par sa fie normali, si de cei aparent sanatosi, care se poarta nebuneste. In Testul psihopatului, o carte care reuseste sa fie pe atat de bizara si amuzanta, pe cat este de bine documentata. Ronson se balaceste din nou in zonele mlastinoase ale normalului”.
Pentru inceput, iar si din nou, va spun ca am pus mana pe o carte care se inscrie pe linia a doua dintre obsesiile mele, intrepatrunse cu mult noroc in pagini savuroase: oamenii de langa mine si psihopatiile (dar si sociopatiile) lor (mai mult sau mai voalat perceptibile) si umorul dus pana la cele mai sumbre nuante de negru 🙂 !
Totul insa documentat, explicat prin interactionarea cu personalitati intervievate, si mai documentate (daca nu chiar “luate” nitel), prin conjugare cu o serie de curente si orientari semiseismice ale societatii contemporane (printre care scientologia). Pana intr-acolo incat – in calitate de persoana normala, cum te inchipui, incepi sa ai oaresce banuieli si sa-ti pui serios intrebari indreptatite (oare?) privind nivelul propriu de sanatate mentala. Ca sa nu mai vorbim despre faptul ca ti se aprind beculete privind nivelul de sanatate mentala al congregatiilor politice si de afaceri (din proximitate si din singurul univers pe care il cunoastem si caruia ii suntem prizonieri atat de scurt timp) si a unor personalitati de prim rang de pe firmamentele contemporane. Ba chiar si a sefilor si sefuletilor nostri atat de vremelnic catarati in cate un jilt pe care si-l apara cu toata forta conferita de buchetele personale de psihopatii.
As zice ca deschidem ochii si mintea sub indrumarea lui Ronson, ceea ce pe de o parte ne da o stare neconfortabila, dar pe de alta parte, daca avem simtul umorului dezvoltat, ne ofera o simfonie complexa – o cascada de zambete si in final, o stare de acceptare a umanitatii dezbracate de hainele, mastile si machiajele coniventelor si prefacatoriilor.
Consultati website-ul lui Jon Ronson, jurnalist, umorist, documentarist, investigator, om de radio, realizator de filme, scriitor (The Men Who Stare at Goats – daca nu ati vazut filmul realizat in 2009 – cu Ewan McGregor, George Clooney, Kevin Spacey – e musai sa purcedeti) si veti descoperi o personalitate complexa, care are o extraordinara putere de analiza si de sinteza – o personalitate de o determinare fascinanta in zilele noastre, in cautarea si dezghiocarea motivatiilor comportamentale umane.
Autorul presteaza aceasta calatorie “prin industria nebuniei”, atragandu-ne atentia sa nu procedam gresit, precum altii care “nu-si pun intrebari legate de carte sau de mesaj. Vorbesc despre ei insisi. Fiinta sau neantul a creat, deci, o bucla neobisnuita in oameni
Si inseamna pentru ei un vehicul pentru autoreferentialitate.”
Ronson ne mai spune ca exista in oameni (in unii), tulburari care “l-ar putea constrange pe cel ce sufera de ele sa incerce sa dobandeasca o pozitie de putere si influenta asupra celorlalti”. Ceea ce zic eu, nu ar fi chiar atat de grav, daca n-as citi, pe pagina urmatoare … “Chiar s-ar putea ca unii dintre liderii nostri politici si din lumea afacerilor sa sufere de tulburare de personalitate narcisica sau antisociala si sa faca lucruri rele si exploatatoare pe care le fac din cauza unei pofte demente de succes nelimitat si de admiratie excesiva. E posibil ca tulburarile lor mentale sa fie cele care ne guverneaza vietile.”
Iata ca si autorul trece prin faza fiecaruia dintre noi. Are in fata un volum de specialitate, “Diagnostic and Statistical Manual of Mental Distorders” – 886 de pagini – publicat de Asociatia Americana de Psihiatrie. Si scrie Ronson: <<Am deschis manualul. “Ma intreb daca eu am vreuna dintre cele 374 de tulburari mentale”, mi-am spus. Am deschis din nou manualul. Si m-am diagnosticat instantaneu cu douasprezece tulburari diferite.>> 🙂 . Desi … nu e comic deloc
Pentru ca “e de o mie de ori mai greu (…) sa-i convingi pe oameni ca esti sanatos la cap, decat sa-i convingi ca esti nebun.” Da, pentru ca uneori, cei mai normali, sanatosi si logici oameni, par a face si chiar fac chestii absolut nebunesti!
O preocupare a demersului autorului este si aceea de a afla, la modul de fascinatie chiar, “mai multe despre influenta pe care nebunia – nebunia conducatorilor nostri – o avea asupra vietilor noastre de zi cu zi. (…) Sunt multi dintre ei psihopati?”
Si intr-un articol al lui Bob Hare, Ronson gaseste urmatoarea descriere a psihopatilor: “ pradatori care folosesc farmecul, manipularea, intimidarea, sexul si violenta pentru a-i controla pe ceilalti si a-si satisface propriile nevoi egoiste. Fiind lipsiti de constiinta si de empatie, iau ce le trebuie si fac cum ii taie capul, incalcand fara vreun fel de sentiment de vina sau remuscare normele sociale si asteptarile celorlalti. Ce le lipseste, cu alte cuvinte, sunt acele calitati care ii permit unei fiinte umane sa traiasca in armonie sociala.”
Si tot Bob Hare ii impartaseste lui Ronson, intr-o conversatie legata de criminali si criminalitate, ca replica la replica lui Jon, cum ca “ Dar e totusi evident ca psihopatii de la bursa nu pot fi la fel de rai ca psihopatii criminali in serie.”
Si iata ce spune Hare: “Criminalii in serie distrug familii (…) Psihopatii corporatisti, poliitici si religiosi distrug economii intregi. Distrug societati.”
Ce mai aflam … aflam care este diferenta dintre un psihopat si un sociopat? Si raspunsul este “psihologii si psihiatrii din intreaga lume au tendinta de a folosi ambii termeni. Sunt peste tot (…) Sunt in restaurantul aglomerat in care iei masa. Sunt in biroul tau.” Ideea este insa ca “sociopatii iubesc puterea (si ei) Iubesc sa castige (si ei) Daca elimini bunatatea si iubirea din creierul uman, nu mai ramane mare lucru in afara vointei de a castiga.”
Exista in convorbirea pe care o are Ronson cu Martha Stout – de la Scoala de Medicina de la Harvard, un pasaj de incheiere, foarte interesant. Si il citez pe Ronson: “La finalul conversatie noastre, (Martha) a vrut sa ti se adreseze tie, cititorule. A zis ca, daca incepi sa fii ingrijorat c-ai putea fi psihopat, daca recunosti in tine unele dintre acele trasaturi, daca simti ca te cuprinde anxietatea, asta inseamna ca nu esti psihopat.”
Acestea sunt cele mai incurajatoare cuvinte, pe care am tinut sa vi le aduc in fata ochilor vostri, impreuna cu indemnul de a citi cu multa atentie si dedicare cele 337 de pagini ale unei uimitoare si fascinante calatorii prin industria nebuniei. O calatorie misterioasa prin cotloanele intunecate ale mintii umane, o calatorie scrisa la fel de atractiv precum a facut-o Jules Verne conducandu-ne spre centrul pamantului. In plus, un spirit si un umor curat din Tara Galilor, dar si cu aroma universala.
Dar nu inchei, fara a va exemplifica cele 20 de trasaturi care definesc psihopatia si pe care nu trebuie musai sa le cautati asupra propriei persoane 🙂 .
Si in final, iata o lista, care reprezinta concluziile expertilor care au participat la Conferinta de la Les Arcs si care concluzii stau acum la baza “celebrului Test PCL-R Hare” in 20 de puncte:
- Punctul 1: Volubilitate / farmec superficial
- Punctul 2: Apreciere nemasurata a importantei propriei persoane
- Punctul 3: Nevoia de stimulare / propensiunea de a se plictisi
- Punctul 4: Mincinos patologic
- Punctul 5: Viclean / manipulator
- Punctul 6: Lipsa remuscarii sau a sentimentului de vina
- Punctul 7: Afecte superficiale
- Punctul 8: Cruzime / lipsa empatiei
- Punctul 9: Stil de viata parazitar
- Punctul 10: Control slab al comportamentului
- Punctul 11: Comportament sexual promiscuu
- Punctul 12: Probleme de comportament inca din copilarie
- Punctul 13: Absenta unor teluri realiste pe termen lung
- Punctul 14: Impusivitate
- Punctul 15: Iresponsabilitate
- Punctul 16: Incapacitatea de a-si asuma responsabilitatea pentru propriile actiune
- Punctul 17: Relatiile conjugale de scurta durata
- Punctul 18: Delincventa juvenila
- Punctul 19: Revocarea eliberarii conditionate
- Punctul 20: Versatilitate criminala.
1 comment