Sex în literatură (1) – Alessandro Baricco

Dacă tot citim multe cărți, de ce să nu vă aducem și ceva incitant. Așa că inaugurăm o nouă rubrică, intitulată ”Sex în literatură”, unde vom da legătura scriitorilor și operelor acestora, unde vor fi citate câteva dintre scenele de sex, pudice sau nu, descrise în literatura care trece prin mâinile noastre.

Incitant sau nu, repudiate sau nu, rămâne ca voi, cititorii, să hotărâți… Enjoy!

“În general prietenele noastre cred, ca şi noi, în Dumnezeul Evangheliei, şi asta înseamnă că se vor mărita virgine, deşi în Evanghelie nu se vorbeşte despre asta. Aşa că felul nostru de a face sex constă în a petrece ore întregi atingându-ne, în timp ce vorbim. Nu ajungem să terminăm niciodată. Aproape niciodată. Noi, băieţii, mângâiem toată pielea la care ajungem, şi uneori ne vârâm mâna sub fustele lor, dar nu întotdeauna. Ele însă ne ating imediat sexul, pentru noi ne desfacem pantalonii şi uneori chiar ni-i dăm jos.

Asta se întâmplă în locuinţe în care părinţi, fraţi, surori sunt dicolo, în spatele uşii, şi oricine poate intra dintr-un moment în altul. Deci facem totul într-o nesiguranţă pândită de pericol. Deseori nu există decât o uşă întredeschisă între păcat şi pedeapsă, şi din cauza asta simţim în acelaşi timp plăcerea de a atinge şi frica de a fi descoperiţi, dorinţa şi remuşcarea, topite într-o unică emoţie pe care noi o numitm, cu o splendidă precizie, sex: îi cunoaştem fiecare nuanţă şi îi apreciem minunata derivare din compexul de vinovăţie, a cărui variantă, printre altele, este. Dacă cineva crede că este un mod infantil de a vedea lucrurile, n-a înţeles nimic. Sexul înseamnă păcat, să crezi că e inocent înseamnă o simplificare căreia i se supun doar nefericiţii.” (pag. 47-48)

(”Emaus”, de Alessandro Baricco, Editura Humantas Fiction)