”Sala oglinzilor. Volumul al II-lea dintr-un interviu cu Un Cristian”, de Ion Cucu
Editura Casa de Pariuri Literare, București, 2011
Moto: ”Ei trăiesc în lampa fermecată din sertarele mele, atâta timp cât fotografiile și filmele există. De aceea nu mă pot despărți de ele. Ar însemna să explodez în mii de bucățele, fără posibilitatea de a mă reîntregi. Mă simt ca un stăpân al unui regat fantastic.”
Nu îl cunoșteam pe Ion Cucu, așa că am intrat în această carte mai mult prin intermediul fotografiilor sale, răsfoind cărțile pe care le-am primit de la Editura Casa de pariuri literare. Mi-au plăcut, m-au atras personajele fotografiate și astfel am căutat să aflu mai multe despre autor și despre povestea sa. Am aflat că Ion Cucu a debutat în 1960 cu fotoreportaje în ”Scânteia Tineretului” și a colaborat, în paralel, cu Uniunea Scriitorilor din România și cu diferite reviste literare de la noi. Din 1990 este colaboratorul permanent al revistei România literară.
Prima parte a volumului este un interviu realizat de Un Cristian, în care Ion Cucu rememorează viața sa în mijlocul scriitorilor de la Uniune, locurile importante de acolo, viața dusă de fotoreporteri și greutățile acestora de a ”fura” cele mai bune cadre, locuri, oameni și evenimente sub diferiți președinți ai Uniunii Scriitorilor. Dacă pentru un cititor necunoscător al lumii literare, cea din spatele paginilor, nici titlul volumului, ”Sala oglinzilor”, nu îi spune neapărat prea mult, Ion Cucu ne lămurește încă din primele pagini ale interviului:
”Aici intrai ca un cetățean oarecare pe porțile imobilului și Sala îți acorda șansa de a deveni scriitor. Asta e Sala Oglinzilor. Locul în care s-au consfințit și s-au omologat scriitori autentici. Consider că e un loc sfânt. Doamne, câte vorbe frumoase s-au spus aici, câți oameni s-au bucurat și-au fost recunoscuți aici, ce personalități uriașe și-au făcut aici numărul! Ea tot primitoare și nepărtinitoare. I-a încăput pe toți și-i încape pe toți.”
Nu știu cum erau ședințele Uniunii Scriitorilor în acea perioadă, nu știu nici cum sunt acum. Nu pot decât să fac supoziții pe baza vieții literare din orășelul în care locuiesc, iar câteva dintre acestea mi s-au confirmat și din cuvintele lui Ion Cucu. Fără să generalizez, este o lume care trăiește doar pentru sine, fiind închistată în propriile reguli și cutume, în ședințe interminabile, fiind prea puțin deschisă spre marele public, cel care, până la urmă, citește cărțile. Și, la final, este o lume care muncește mai puțin decât declară, fiind ocupată cu creația mintală în timp ce dă pe gât prea multe pahare de tărie. Repet: păreri personale.
Nici Ion Cucu nu spune altfel: dincolo de bunăvoința scriitorilor, de sufletul lor bun și cumsecădenia fățiș declarată, din cuvintele fotoreporterului reies, în ființa scriitorului român, o stare continuă de lenevie, o aparență boemă și o dorință zilnică de a ajunge cât mai repede în fața paharului de vodcă de la restarantul Uniunii. Se bea zilnic și aproape fără excepție (și iar îmi aduc aminte de câțiva scriitori câmpineni).
În rest, povești frumoase, imagini memorabile și câteva cuvinte despre fiecare scriitor de la care poți pleca, în mod sigur, într-o viitoare biografie. Amintesc doar câțiva dintre scriitorii fotografiați și ale căror descrieri, din perspectivă personală, le puteți găsi în carte: Marin Preda, Zigu Ornea, Constantin Noica, Augustin Buzura, Eugen Jebeleanu, Norman Manea, Ion Băieșu, Fănuș Neagu, Radu Anton roman, Marta Petreu, Eugen Simion.
La final, vă las în compania cuvintelor lui Ion Cucu despre Constantin Chiriță, autorul Cireșarilor:
”Într-o seară de sâmbătă am fost delegat de ziarul Scânteia Tineretului să-l însoțesc pe Constantin Chiriță la o Casă de Cultură a Tineretului, unde avea loc o serată cultural-dansantă. Ne-am cunoscut în mașină. Omul îmi plăcea foarte tare. Avea un zâmbet contagios pe față tot timpul. Și ce nas bine desenat, ușor acvilin, ce mai, un bărbat bine făcut fizic, mă miram peste ani cum au putut încăpea în el Cireșarii. Părea neverosimil ca un om atât de atletic să ascundă atâția copii.”
1 comment