Regina mătăsurilor, de Vanora Bennett

”Regina mătăsurilor”, de Vanora Bennett

Editura Allfa, Colecția ”Roman istoric”, București, 2010
Traducere din limba engleză: Radu Trif

Iată că trustul ALL reușește din nou să mă surprindă plăcut cu o alegere inspirată în materie de noi apariții editoriale. Philippa Gregory, una dintre autoarele mele favorite de ficțiune istorică, avea cu siguranță nevoie nu de o rivală, ci de o însoțitoare ”de drum”; Vanora Bennett a reușit să mă convingă, după ce am dat gata Regina mătăsurilor în doar două zile de lectură intensivă (ca să nu spun obsesivă), că este partenera de antrenament perfectă pentru Gregory. Cele două doamne ar putea câștiga cu detașare o cursă olimpică, sau, de ce nu, una dintre faimoasele întreceri ”pe trei picioare”. În domeniul literar, firește.

Vanora Bennett a fost o jurnalistă de renume, premiată pentru munca desfășurată în unele dintre cele mai periculoase zone de conflict ale lumii. A fost, printre altele, corespondentă de război în Rusia, timp de șapte ani, acoperind cu măiestrie și curaj conflictul cecen. În prezent, se bucură de o viață mult mai liniștită în compania soțului său și a celor doi copii, însă a început să publice nu doar lucrări de non-ficțiune despre traficul de caviar rusesc, ci și ficțiune istorică – deseori cunoscută sub denumirea de ”istorie romanțată”. Puteți afla mai multe detalii despre Bennett și lucrările ei pe site-ul oficial al autoarei.

Regina mătăsurilor este una dintre acele cărți care ar fi fost etichetată de profesoara de română din gimnaziu drept Bildungsroman, alături de Amintiri din copilărie. Acest aspect mă amuză și mă înduioșează simultan, când mă gândesc la acei ani de comentarii obligatorii, îndesate cu forța în memoria noastră colectivă, având ca efect majoritar revolta împotriva lecturii – în cazul meu, s-a manifestat doar prin revolta contra autorilor români (prin excelență obligatorii), atitudine pe care intenționez să o remediez în felul meu. Dacă e să fac o comparație însă, prima parte a cărții mi-a evocat, mai degrabă, La stăpân (Maxim Gorki): personajul principal (feminin, de data aceasta), Isabel, trece printr-o perioadă dificilă de maturizare mai mult sau mai puțin treptată, în urma unor evenimente precipitate care au pe fundal veșnicul război al celor două roze, iscat de rivalitatea de moarte dintre familiile nobiliare Lancaster și York.

Istoria lui Isabel Lambert Claver și a surorii sale, Jane Shore, se derulează de-a lungul a mai bine de zece ani de lupte dinastice, de intrigi ale Curții și de temeri ale oamenilor simpli în fața altui și altui conflict civil. Dincolo de povestea fascinantă a primilor pași făcuți în direcția revoluției industriale în Anglia (mătasea este, ea însăși, personaj principal) și a emancipării femeilor, Regina mătăsurilor este un elogiu adus strategiilor și vicleniei feminine, dar și o interpretare felurită a dragostei.

Isabel și Jane, dar și alte femei puternice ale acestor pagini, sunt ilustrații ale diversității firii omenești – și, extrapolând, feminine – în încercarea de a atinge fericirea și de a înțelege iubirea. Ele își croiesc drumuri diferite, bazându-se când pe iscusința proprie, când pe farmecele adulate de cei din jur, doar pentru a descoperi, în final, că se aseamănă mai mult decât credeau prin însăși esența feminității lor: dorința de a fi apreciate pentru ceea ce sunt.

Război civil, șah la rege, comploturi răsturnate, pioni care devin regine după ce strâng suficient din dinți, valuri de mătase cu denumiri exotice, care ni se răsucesc pe limbă – toate acestea sunt prezente în cartea Vanorei Bennett, care m-a transformat, fără tăgadă, într-o nouă admiratoare.

Puteți cumpăra cartea acum, de pe site-ul Editurii All.