„Amintiri”, de Dana Marin
Editura Cartea Daath, București, 2018
Structurat ca o colecție de rememorări afective ale trecutului, supuse transformărilor succesive, volumul Danielei Marin se dovedește a fi mult mai mult la o lectură atentă. Evocarea stărilor, a persoanelor, a senzațiilor este modificată datorită evenimentelor ulterioare și lasă loc unor reflexii noi, îmbogățite cu experiența prezentului. „De ce tot zbor?” este titlul primului grupaj care juxtapune o serie de imagini poetice într-un limbaj metaforic generos, care stă sub zodia liricii de dragoste. Scopul este realizarea împăcării cu sine și acceptarea rănilor cu care rămânem dintr-o iubire.
Mărturisitu-m-am
și acum păsările sunt libere să zboare din ochii mei
până când iar curcubeu
un spirit
un om
din nou
un ou.
(pg. 47)
”Iubitul de iubit” este cel de-al doilea grupaj, care aduce în prim plan trăirile experimentate la cote foarte înalte, mixate cu esențe subtile, uneori dramatice, cartografiind în cele mai mici detalii harta afectivă a autoarei. Avem de-a face nu numai cu o rememorare a iubirii și a formelor în care aceasta s-a întrupat, dar și a poeziilor scrise anterior de Dana Marin și revizitate (”ea”, 1999 sau ”Paretheses – The Diary of Renovation). Avem de-a face aici pe de o parte cu o încercare de ajustare a suferinței trăite și pe de alta cu o încercare de a ieși din capcana unor senzații trecute, care persistă sub diferite forme, și de a se reinventa pentru zboruri noi.
Jumătatea sufletului
Aer lucind în adâncul de lac
ochiul păsării atinse.
Inima ei porni în picaj,
spirale-argintii în lumina ce-n urmă rămase
pînă când penele toate în zări risipite
trup de femeie lăsară
în lumea de sub penele lumii-mpărțite
iubitul așteptând să-i răsară.
(pg. 29)
Volumul nu are însă tente memorialistice, ci este ancorat exclusiv în poezie, aici nu există dubii, ”revizitarea” se realizează doar pe baze lirice. Trecutul este privilegiat, dar se simte la tot pasul dorința de a-l survola, în căutarea unor teritorii cu totul noi, aducătoare de speranță. Textele mizează foarte mult pe atracția dintre contrarii, ca exerciții care fac parte din ritualul îndrăgostirii, dar apropierea generează totdeauna dezvoltări diferite, uneori aproape imposibil de depistat în primele faze ale relației. Există tentative numeroase de depășire a limitelor, o permanentă fugă de sine și de alții uneori, dar și necesitatea de a acosta pe țărmuri blânde, care pot primi naufragiați fără rezerve.
Liniște
Vezi c-am început să mă adun?
Mai poți să vezi cum mă compun
pe rânduri albe de tăcere?
Mă vezi acum?
(pg. 85)
Nevoia de separare de trecut este una dintre mizele mari ale textului, dar pentru împlinirea ei zbaterile sunt dureroase. Despovărarea de celălalt se realizează treptat, prin modificări spectaculoase, uneori bruște, alteori lente, iar iubirea devine aproape un act de curaj, mai ales datorită fricii de a nu se pierde pe sine. Finalul, separarea de celălalt, se produce prin intermediul unor procese care fac apel la un tip de senzualitate specială și prin conturarea, paradoxal, a unui nou tip de trup. Cititorul e martorul tăcut al acestor transformări și prin ele descoperă sensuri noi nu numai ale iubirii trăite de Dana Marin, ci mai ales ale propriilor raportări la iubire, ca parte a vieții fiecăruia dintre noi.
Puteți cumpăra cartea: Editura Cartea Daath.
(Sursă fotografii: edituracarteadaath.ro, worlds-of-words.com)
