Prin blogosfera literara (5 – 11 martie 2012)

‘Adevarul’ publica un exceptional interviu luat de Andrei Craciun si Vlad Stoicescu pictoritei Margareta (Medi) Wechsler Dinu, care a implinit 103 ani: ‘Această femeie care ne priveşte acum cu ochii ca marea a trăit printre avangardiştii care au uluit, între războaie, cultura română. Pentru ea, Victor Brauner nu este doar un nume. Acesta nu este suprarealism: vorbim cu o femeie care obişnuia să dejuneze cu Brunea-Fox. Rândurile următoare nu rezumă, aşa cum s-ar putea crede, un veac de seninătate. Medi Dinu şi-a trăit şi şi-a înţeles secolul. I-a văzut, de aproape, abjecţia, şi dacă acum, răsucind fusele amintirilor, ocoleşte răul, o face doar din eleganţă şi din înţelepciune.’

Liternet.ro continua seria de interviuri pe care Daniel Cristea-Enache le ia scritorilor romani de valoare si apropriati de suflet. Cel intervievat incepand cu aceasta saptamana este Radu Pavel Gheo. Iata-l de pilda explicand titlul romanului ‘Noapte buna, copii!’: ‘Eu voisem un titlu care să conţină cuvîntul „Dincolo”, fiindcă e unul din laitmotivele romanului: lumea de Dincolo ca lume a libertăţii din afara României, dar şi lumea de dincolo a mitologiei româneşti, lumea celor morţi. Apoi, cînd am terminat romanul, am rugat-o pe Luciat, „terorista” (care avea unul din cele mai bune site-uri literare de la noi, iar acum scrie cronici săptămînal în cotidianul online Ora de Cluj), să citească romanul înainte de a-l preda eu la editură. A fost a doua cititoare a lui, după soţia mea. Şi, cum aveam rezerve asupra titlului, am întrebat-o şi pe ea cum i se pare. Problema era că nu nimeream tonul potrivit, nu-mi suna deloc nici un fel de combinaţie cu „Dincolo”, ajunsesem să stau cu Alina şi să facem combinaţii din cele mai stupide, ba chiar să mă/ ne autoironizăm: Dincolo de Dincolo, Ce mi-e colo, ce mi-e Dincolo şi altele asemenea. Ei, şi după ce Luciat a citit cartea şi mi-a făcut unele sugestii foarte precise şi utile, am întrebat: „Dar titlul, de titlu ce zici?” „Dar de ce nu-i zici Noapte bună, copii!?” a zis ea. Chiar, de ce? La urma urmei, era una din expresiile cheie din carte. Şi propunea o anumită viziune asupra lecturii, arunca brusc o altă lumină asupra poveştii ce urma să se desfăşoare. Cam asta ar fi povestea celor două titluri şi, dincolo (iar Dincolo!) de caracterul lor memorabil, ele mă fac să trag – aşa, bănăţeneşte, dacă vrei – şi o învăţătură, altfel teoretizată, dar mai rar ilustrată prin fabule: o carte îşi găseşte împlinirea prin cititorii ei, care contribuie efectiv la acea împlinire.’

Pericolele si tentatiile ‘vietii virtuale sunt tema romanului ‘Dragoste virtuală’ a lui Daniel Glattauer, traducere din limba germană de Gabriella Eftimie despre care scrie in ‘Dilema veche’ Claudiu Constantinescu: ‘… e un roman e-epistolar, conţinînd istoria capricioasă a unui e-flirt început în joacă şi devenit, cu timpul, curat pasional. Amîndoi încearcă să-l ghicească pe celălalt printre rînduri, să-i facă un soi de portret-robot, numai că tatonările lor reciproce – nostime chiar şi cînd se vor arţăgoase sau morocănoase – sfîrşesc într-o reciprocă seducţie. Amîndoi ajung dependenţi de e-mail-urile celuilalt şi analizează din ce în ce mai serios eventualitatea unei întîlniri faţă în faţă, deşi, altminteri, el e „distrus după o relaţie eşuată”, iar ea are o minunată viaţă de familie.’

‘Ploile amare’, romanul lui Alexandru Vlad se bucura de o recenzie detaliata in ‘Observator Cultural’: ‘„Roman total”, cum s-a observat în cronicile de pînă acum, de la Carmen Muşat la Alex. Goldiş şi Bogdan-Alexandru Stănescu, Ploile amare poate fi citit ca roman realist-social, istorico-politic, parabolic, de dragoste ş.a.m.d. Autorul reuşeşte să orchestreze simfonic registrele şi să le capteze într-un epos care se ţine. Nu e o carte „perfectă”, ci una vie, complexă, puternică. Unele cusături sînt prea vizibile. Evocările brigadierului Brodea despre viaţa din închisorile comuniste sînt bruiate de clişeele justiţiare şi lipsite de autenticitatea (credibilitatea) reconstituirilor din recentul Matei Brunul. Atîtea cîte sînt, imperfecţiunile stilistice vin dintr-o insuficientă reglare a perspectivei naratoriale; Alexandru Vlad nu îşi „aude” suficient personajele, iar discursul elevat, intelectualizat, al perspectivei auctoriale nu se adaptează întotdeauna identităţii „socio-ling-vistice” a acestora, în pofida unor precauţii elementare. Dar, cînd cobori în mîlul Istoriei, cizmele de cauciuc devin mai indicate decît pantofii de lac. Ploile amare redimensionează radical întreaga literatură a autorului clujean. Într-un an editorial din care romanele de vîrf n-au lipsit, acest epos comunitar al Potopului ne reobişnuieşte cu aerul tare al marii proze.’

Iulian Fira de la ‘Caiet de insemnari’ a citit Jurnalul Annei Frank: ‘Am auzit ca in unele parti ale lumii, aceasta carte se studiaza la scoala. O fi indicat, n-o fi, nu stiu; cred, totusi, ca Jurnalul Annei Frank trebuie citit in intimitate, acolo unde poti plange in voie.’

Elefant.ro publica un articol interesant legat de distribuirea de carte digitala initata in ultimul an de editura Polirom: ‘La şase luni după lansarea primelor cărţi în format digital, Polirom are deja o ofertă de 250 de titluri, din care nu lipsesc cele de literatură română şi universală, nici cărţile de istorie, critică literară, religie, sociologie sau psihologie. Aflată însă la început de drum, industria de e-publishing din România propune încă prea puţin potenţialilor cititori, chiar dacă oferta o depăşeşte pe cea a unor ţări precum Austria sau Slovenia. Conform raportului publicat de www.publishersweekly.com, oferta de cărţi digitale în anul 2011 a fost de 25.000 de titluri în Germania, 22.000 în Franţa, 10.000 de titluri în Spania şi Italia, 5.000 în Suedia şi Olanda şi 18.000 în Polonia, în vreme ce oferta românească poate fi estimată doar la circa 1.000 de titluri. Este şi motivul pentru care Polirom îşi propune să lanseze în 2012 minim 250 de titluri noi în format digital, ceea ce ar însemna şi o dublare a ofertei actuale.’

(Dan)

“O casa in ruina” este titlul postului Cristinei Iosif de pe blogul sau Unknown Bucharest. O casa pe care am admirat-o de-a lungul multilor ani de batut la pas zona respectiva (mai ales ca am si lucrat o vreme pe strada Cameliei. Atatea voci se ridica intru salvarea acestor minunate vestigii, din pacate insa, urechile celor ce ar trebui sa auda sunt din ce in ce mai surde.

Saptamana trecuta am primit o invitatie pentru 10 martie la avanpremiera spectacolului Obsession, un act performing dupa o idee originala de Edith Negulici, sub umbrela „Teatru in culise” si va invit sa va informati asupra  acestui demers care capaciteaza energia creatoare a tinerilor actori si regizori in „casa” lor din strada Stefan Mihaileanu nr. 53. Si iata si blogul Teatrului in culise. Premiera oficiala va avea loc in data de 22 martie 2012 ora 20.

„Idei Urbane” ne prezinta volumul „Comert si loisir in vechiul Bucuresti” de Lelia Zamani, care „este o lectură uşoară, o introducere pentru cei care nu cunosc mai nimic depre istoria Bucureştiului. Este una dintre lucrările care au aparut în ultima vreme, lucrări dedicate unui public care abia începe acum să descopere trecutul Bucureştiului. Bucureştiul vechi este la modă aşa cum şi barurile din Centrul istoric sunt astăzi atât de frecventate.”

„Footomaniacu’” Dinu Lazar ne invita la „Concursul National de Fotografie FOTOGEOGRAFICA 2012. „Participanţii sunt invitaţi, în perioada 5 – 31 martie 2012, să înscrie lucrări în cadrul celor doua secţiuni ale concursului: Secţiunea artistică “Natură, cultură şi tradiţii româneşti” şi Secţiunea fotoreportaj „Siturile Natura 2000 din România”.

Mihai Buzea ne propune pe blogul sau „berile-de-aur” volumul „Ce am auzit de la altii”, de Radu Rosetti. „O carte care te pune pe gânduri, şi dacă eşti prost, şi dacă nu eşti (…) Cu mult mai interesant ar fi să aflu de ce e interesantă cartea pentru deştepţi. Sincer, habar n-am. Pot să vă zic de ce-i interesantă pentru mine: îmi confirmă părerea că trăim o epocă bună, acum, în 2012, în România. Repet, ca să nu fiu greşit înţeles: cred că expresia văicăreaţă „Ce-am fost noi romanii şi ce-am ajuns!” nu are acoperire. Cred că cetăţenii români de azi, indiferent de etnie, trăiesc mult mai bine şi sunt incomparabil mai civilizaţi decât strămoşii lor de la 1800 (nu mai zic de cei de încă mai demult!). Nu stau să vă explic de ce, citiţi-l pe Rosetti (pe acest Rosetti, că ei au fost mulţi şi o mare parte au fost scriitori).”

(Delia)

Cinabru a revenit in blogosfera de la noi, a reinceput sa scrie ca in vremurile bune. In ultimele saptamani, si-a reluat lecturile din Stephen King, recenzand cateva dintre cele mai importante carti ale sale. Un exemplu este 11/22/63, despre care scrie: „Categoric, unul dintre cele mai bune Stephen King-uri. A meritat aşteptarea, mai ales că este atipic pentru un Stephen King plasat stereotip de cei care l-au citit insuficient în zona ”horror”. Sigur, aş fi vrut Dr Sleep, pe care îl voi mai aştepta ceva vreme, dar nu-mi pare rău. Ar fi chiar cea mai bună recomandare pentru cineva care l-a evitat până acum tocmai din această cauză. E adevărat că pentru a-l gusta nu ar fi rău să citeşti înainte Oraşul BântuIT, măcar pentru a înţelege şi gusta mai bine scurta vizită în Derry. Interesant cum a reuşit să combine o temă din care aparent nu mai poţi scoate nimic (de la Wells încoace parcă s-a scris prea mult despre călătoriile în timp) cu un eveniment istoric a cărui receptare pendulează astăzi între isterie conspiraţionistă şi mondenitate politică. Nu ştiu dacă altcineva decât King ar fi reuşit la fel de bine. Recomandat.”

Constantin Pistea scrie despre ultima carte a lui Orhan Pamuk aparuta la noi, la Editura Humanitas, „Romancierul naiv si sentimental” ca este un must read pentru oricine iubeste literatura: „Pamuk pleacă de la eseul lui Friedrich Schiller, Despre poezia naivă şi sentimentală, şi foloseşte cuvântul „naiv” pentru romancierul/cititorul care nu este preocupat de mecanismul scrierii şi citirii unui roman, şi care se lasă cuprins de farmecul scriiturii prin semnificaţia sa. În corespondenţă, „sentimental” sau „reflexiv” e romancierul/cititorul foarte atent la metoda folosită… „Romancierul întruchipează arta de a fi în acelaşi timp naiv şi reflexiv” sau „Cu cât romancierul reuşeşte mai bine să fie în acelaşi timp naiv şi sentimental, cu atât scrie mai bine”.”

(Jovi)

Contributori: Dan, Delia, Jovi