S-a discutat mult prin blogosferă despre noua traducere românească din Francesc Miralles, ”Iubire cu i mic”, mai ales că scriitorul a fost invitat și la FILIT 2017. Despre carte, scrie și Elena Donea, pe Semnebune.ro: ”Cu o scriitură simplă, cu un ritm alert și frust, la limita dintre previzibil și întorsături de situație reușite, romanul lui Francesc Miralles este un melanj de referințe literare din zona „high culture”, dar și „low culture” – îmbinând citate motivaționale, filme vechi și muzică clasică cu reflecții critice potrivite unui seminar de literatură de la Universitate. Publicul căruia i se adresează este mai degrabă unul nespecializat, căruia îi face cu ochiul, totuși, căci Miralles își camuflează cu grijă profesia și tehnicile de captare a atenției, invitând totodată cititorul specializat să recapituleze mari capodopere ale literaturii. În cele din urmă, selecția citatelor decupate din cărțile de terapie alternativă par de-a dreptul literare, în timp ce un citat din Goethe sau Shakespeare capătă un aer motivațional. Chiar și titlul cărții, care ar putea părea la o primă analiză puțin frivol, e inspirat de un curs despre koncrete poesie; în cazul de față, iubirea cu „i” mic e o reacție la sentimentalismul vetust, de care autorul încearcă să se dezică constant prin umor, livresc și filozofie felină.”
Tot o carte foarte discutată și lăudată este ”Muza”, de Jessie Burton, care își așteaptă rândul la lectură, în această săptămână, și pe noptiera mea. Despre carte, scrie Andreea Iulia Toma pe Bookhub.ro: ”Muza” este un roman care oprește timpul în loc, absorbindu-și cititorii înăuntrul poveștii inedite ce se derulează în paginile sale. Spun poveste, deși sunt mai multe povești care alternează pe măsură ce paginile curg, pentru că, în esență, și judecând după final, toate elementele conturează o singură poveste al cărei punct central poate fi sau nu intuit pe parcursul lecturii. Încă mă trezesc gândindu-mă la personajele de care m-am apropiat fără să vreau. Încă mai am întrebări la care trebuie să răspund și enigme pe care trebuie să le dezleg. Când o carte mă fascinează atât de mult, sunt nerăbdătoare să o recomand și altora. Fără a fi un roman facil, „Muza” își ține cititorii „în priză”, este înțesat de idei fără a fi greoi sau dificil de citit. Practic îl poți citi în mai multe feluri. Eu am ales o abordare combinată – acordând egală atenție firului epic și ideilor care abundă. Mi-au plăcut rafinamentul scriiturii, frazele bine șlefuite, fără a părea artificiale. Chiar și cele mai banale gesturi capătă o anumită eleganță. Iar traducerea realizată de Veronica D. Niculescu este extraordinară.”
Ema Cojocaru a citit o carte foarte intensă, Fever Dream, de Samanta Schweblin, despre care a scris pe blogul ei: ”Cartea asta mi-a depășit așteptările, fiind chiar mai bizară decât „Ce-am pierdut în foc”. Și mult mai ermetică. E o lectură scurtă, însă foarte intensă, pe care am parcurs-o pe nerăsuflate, cu o structură complicată și o mulțime de nelămuriri care rămân la final, încât e aproape firesc gestul de a reveni la prima pagină și a reciti cartea în căutarea unor răspunsuri. Însă nu-i chiar ușor să înțelegi exact ce se petrece în povestea Samantei Schweblin. Construită sub forma unui dialog între două personaje, pare un puzzle complex reconstituit de patru mâini, în care unele piese nu se potrivesc, poate pentru că nu sunt privite din unghiul potrivit.”
Foarte interesant chestionarul de la Laura Câlțea, de pe Blogul unei cititoare de cursă lungă, despre și cu cărți. Cea invitată în această săptămână a fost Ana Maria Onisei, jurnalist cultural, care răspunde astfel la întrebarea cum își alege cărțile pe care le citește: ”Cel mai mult îmi place s-o fac din instinct. Trec pe lângă rafturile din librărie și-mi imaginez că acele cotoare pe care stau scrise nume și titluri au fiecare energia lor. Aleg ce simt că arde. Apoi vin recomandările prietenilor, pentru că mă intrigă când cineva povestește cu pasiune despre o carte, mă face să vreau s-o descopăr. De curând mi s-a întâmplat ca o cititoare a blogului, Diana, să-mi trimită tocmai din Italia de unde locuiește o carte care îi plăcuse. M-a emoționat teribil, cu atât mai mult cu cât nu ne cunoaștem față în față, și cartea e următoarea pe lista de lecturi. Știu c-o să mă conectez de două ori, și cu rândurile, și cu emoția pe care Diana o ascunde de fapt în recomandarea asta. Cărțile pot spune multe despre oameni, la fel cum pot spune tot ce-i într-un suflet și nu reușim să spunem altfel. Urmăresc și critica de specialitate – mai puțină în ultima vreme, ce-i drept și din păcate, dar consistentă – citesc cu plăcere ce scrie Marius Chivu și de cele mai multe ori am încredere în ce recomandă sau nu. Sunt conectată și la ce e pe val, cu toate că, uite, încă nu mi-am înfipt dinții minții în cărțile Elenei Ferrante, deși mi-am spus că o s-o citesc după ce-a scris până și Bogdan-Alexandru Stănescu că e bună. Bogdan e coordonatorul colecției de literatură universală Biblioteca Polirom și știu că el chiar e un cititor – termenul potrivit e cititor profesionist – ultra exigent.”
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”În urmă nu mai e nimic”, de Cosmin Perța
–”E-un rege nebun în Danemarca”, de Dario Fo
–”Casa molimei”, de Jim Crace
–”Arsă de vie”, de Souad și Marie-Therese Cuny
-”Iată-mă”, de Jonathan Safran Foer
-”Primele ființe”, de Olivia Brookes
-”Tigri și alte carnivore”, de Olivia Brookes
–”Viețuitoare din oceane”, de Olivia Brookes
-”Furnici și alte insecte”, de Olivia Brookes
–”Lama lama în pijama”, de Anna Dewdney
