Valentin Tismaneanu mentioneaza pe blogul sau dialogul – pe care l-am urmarit si eu – pe care l-a avut cu Catalin Stefanescu in emisiunea ‘Garantat 100%’ de la TVR: ‘Se poate dialoga cu nostalgicii, sa spunem, ai Cenaclului “Flacara”? Poate am fost prea sever cand am vorbit despre spalarea creierului prin spectacolele paunesciene, dar nu vad cum un om onest poate ignora functiile acestui tip de circ politic cu vestminte poetice si muzicale. Cum putem ignora marile manipulari ale propagandei comuniste? Pledez pentru decriptarea mecanismelor de legitimare a dictaturii. Cenaclul “Flacara” traia prin atmosfera de ritual cultic. Paunescu a semanat cu un Evtusenko, dar a facut pactul cu sistemul, s-a lasat utilizat, cu aparenta sa non-conformista, pentru a servi scopurile tiraniei. Este, asadar, important sa exploram metamorfozele tiranofiliei in secolul XX. Urcusul lui Paunescu a fost enorm, la fel si degringolada sa. Sigur, periodizarea unor asemenea itinerarii, dar nu prin ignorarea rinocerizarii unor intelectuali influenti.’
R van F a descoperit o carte care mie mi-a placut mult atunci cand am citit-o acum vreo trei decenii ‘Parcul Gorki’ a lui Martin Cruz Smith: ‘Smith cunoaște, se pare, Rusia comunistă destul de bine și, având în vedere că am citit ceva cărți și eu despre Rusia post Lenin şi Stalin, îmi permit să spun că lumea din cartea lui Smith este cât se poate de veridică. Deși putea exagera anumite trăsături și acțiuni pentru a-și exploata tema, Smith preferă să rămână decent și să-și păstreze cursul povestirii, asta nereducând cu nimic aplombul narațiunii sau evoluția povestirii. Ba dimpotrivă, tensiunea crește odată cu fiecare pagină.’
Ileana de la Evantaiul Memoriei scrie si ea despre ‘Supunere’ a lui Michel Houellebecq pe care am recenzat-o si noi: ‘Nu pot spune că Supunere mi-a adus multe noutăţi, însă, mi-a plăcut să regăsesc punctate idei pe care le mai citisem, la care mă mai gândisem. Merită citită, pentru că stilul incisiv, ironic cinic şi aparent detaşat în care povesteşte Houellebecq ne mai aduce aminte de una, alta, ne mai trezeşte nişte întrebări.’
Blogul pe care l-am descoperit in aceasta saptamana se numeste ‘Pe Diverse’ si publica (si) cronica de carte. Iata opinia lui LG despre ‘Shantaram’ a lui Gregory David Roberts, o care care pare interesanta: ‘Shantaram – romanul cu cele peste 1100 de pagini în două volume este autobiografic şi nici măcar o silabă din el nu te plictiseşte. Este scris cu măiestrie şi cu răbdare; abunda în detalii şi culori – fie ale naturii, ale mediului sau ale oamenilor, în metafore, epitete, comparaţii minunate, limbaj de la cel trivial la unul spiritual, situaţii de la un real tragism până la cele de un comic debordant. Mărturisesc că paginile de la 130 la 150 m-au făcut să râd cu lacrimi, iar “dulceaţa” acestui roman o dă Prabaker – prietenul indian mereu săritor şi fericit.’
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Jurnal de călătorie. Rusia”, de Nikos Kazantzakis
–”Dona Juana”, de Lorena Lupu
-”Marea cea Mare. O istorie umană a Mediteranei”, de David Abulafia (I)
–”trei mese pe zi”, de Dan Mihuț
-”Castelul de sticlă”, de Jeannette Walls
–”Fata tăcută”, de Peter Hoeg
