Eva Galambos scrie la Baabel despre doua carti despre istoria populatiilor germane din Transilvania aparute sub semnatura Ruxandrei Hurezean: ‘Cele două cărți sunt documente autentice ale istoriei unei populații care odinioară a fost puternic integrată în istoria Europei de est și a României. Fiecare povestitor și-a spus povestea prin prisma a ceea ce a trăit și a ceea ce a vrut să-și amintească. Am vrut să menționez acest lucru deoarece este aproape uitată sau foarte puțin tratată perioada celui de-al doilea război mondial și rolul jucat de sași și de șvabi în acest context. Poate ar fi trebuit o analiză, chiar o autoanaliză din partea personajelor din cărți. Este o problemă foarte sensibilă, dar merita abordată. Așa cum am scris la început, pedeapsa colectivă, respectiv deportarea germanilor din România a fost nedreaptă și este de condamnat dar au existat și vini și vinovați individuali, persoane,organizații care au preluat și au propagat ideologia nazistă și acest lucru nu trebuie trecut cu vederea din nici o lucrare care se ocupă de istoria germanilor din România.’
(Dan)
Nona Ropotan scrie pe Bookhub.ro despre o carte care și mie mi-a plăcut mult, ”Muza”, de Jessie Burton: ”Sunt câteva întrebări pe care le ridică romanul lui Jessie Burton, dar cea mai importantă pare a fi aceasta: cum ne raportăm la o operă de artă, ce ne interesează la aceasta – felul cum a ajuns să fie dată lumii, istoria din spatele tabloului (în cazul de față) sau tehnica în care a fost realizată, stilul și maniera folosite de artist? Pe de altă parte, nu e deloc neînsemnat amănuntul legat de cine a pictat tabloul – e un el sau o ea? Și uite așa Jessie Burton ne introduce aproape pe nesimțite în lumea galeriilor de artă contemporane și începem să înțelegem câte ceva din felul cum ajunge să crească cota de vânzare la licitație a unui artist plastic sau a unui tablou în sine.”
Claudiu Komartin face un bilanț al poeziei românești din 2017, pe blogul său, Un anotimp în Berceni: ”Un an bun pentru poezie, cu toate lamentațiile unora, cu incredibila miopie a altora (provenită din comoditate și/sau din resentiment, ca în cazul unui Mircea Mihăieș), 2017 a arătat varietatea de poetici, de orientări și de personalități din literatura română actuală. Poeți din toate generațiile au scos volume noi, de la Constantin Abăluță (căruia Editura Charmides i-a publicat trăiesc în fața dumneavoastră, iar o nouă carte, mai sincer ca himalaya. poeme politice, îi va apărea anul viitor la Casa de Editură Max Blecher, cu puțin înainte să împlinească 80 de ani) la câțiva debutanți cu discursuri deja clar personalizate și foarte diferiți între ei: Cristina Stancu (teritorii), Dan Dediu (4,5 litri de sânge, miliardar), Nicoleta Nap (ușor desincronizat, aproape imperceptibil), Bogdan Tiutiu (sundial), Ligia Keșișian (Mici cutremure) sau Iulian Leonard (Stau jos și tac), ale căror cărți au apărut la Tracus Arte, Max Blecher, Fractalia, Charmides și CDPL.”
Laura Câlțea scrie despre conceptul hygge, cu referire la cartea ”Mica enciclopedie Hygge. Rețeta daneză a fericirii”, de Meik Wiking: ”Hygge este o fericire simplă care vine dintr-o stare de confort pe care ți-o poți crea și întreține singur. Simplitatea și accesibilitatea sun ingrediente nelipsite din starea de hygge, care se opune fundamental luxului și pretențiilor de orice fel. Cu cât mai simplu, cu atât mai hygge. Această stare de bine poate fi creată atât acasă, cât și într-o cafenea, în vacanța la schi cu prietenii, la un picnic sau un grătar și chiar, de ce nu?, la birou. Înmulțirea magazinelor de decorațiuni interioare sau a celor cu produse hand-made a înlesnit, în ultima vreme, posibilitatea ca fiecare să-și poată crea propriul colț sau moment hygge.”
V. Ceaușescu scrie pe SemneBune.ro despre ”Istoria lacunelor. Despre manuscrise pierdute”, cartea lui Bogdan Suceavă despre care am scris și eu: ”Cartea lui Bogdan Suceavă ne face să ne punem întrebări despre pierderi, despre ce se câștigă dintr-o pierdere, dar și dacă s-ar fi păstrat acele manuscrise ar fi făcut cinste autorilor sau hazardul a făcut în așa fel încât ele să dispară? Borgsian, autorul se întreabă dacă ceea ce s-a pierdut nu e mai mult decât ceea ce a rămas. Dar ce a rămas mai este studiat așa cum ar trebui? Întrebările curg una din cealalta și Istoria lacunelor este o carte care te pune pe gânduri și acesta este unul din nenumăratele motive pentru care ea merită citită.”
(Jovi)
Contributori: Dan, Jovi.
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”bricabrac”, de Lucian Pintilie
-”Gastarbeiter”, de Mihai Buzea
-”O prăjitură, te rog!”, de Jennifer E. Morris
-”Hotel Ambos Mundos”, de Vintilă Mihăilescu
–Câțiva outsideri ai vieții literare, un guest post de Bogdan Costin
