Stelian Tanase ne readuce aminte pe blogul sau de unul dintre punctele de reper ale Bucurestilor adolescentei si studentiei mele, cofetaria ‘Casata’, distrusa la cutremurul din 4 martie 1977: ‘Cine spune că eram egali unii cu alții se înșeală amarnic. Clasele sociale se vedeau cu ochiul liber. Diferența dintre odraslele nomenklaturii si restul lumii era mare. Întii de la haine, apoi de la haită! Ei aveau haine de ultima modă aduse din Occidentul putrefact. Aveau aerul acela inconfundabil de copii crescuți Cartierul Primăverii. Ceilalți eram imbrăcați din rafturile magazinelor de stat. Ce teniși purtau ei și ce teniși purtam noi – chinezești, eventual albiți cu creta. Ce blugi aveau ei – Levi Strauss și Levis și ce blugi purtam noi!? Polonezi sau est-germani.’
Andreea Ghita scrie la ‘Baabel’ despre lansarea la Cluj a volumului de poezii „Si vine ploaia” al poetului israelian Moshe Itzhaki publicat de editura Scoala Ardeleana: ‘O carte plăcută raţiunii şi sufletului, privirii şi atingerii – aşa aş caracteriza volumul Şi vine ploaia care cuprinde versurile poetului israelian Moshe B. Itzhaki, în traducerea lui Paul Farkaş.’
Ramanand in lumea poeziei semnalez recenzia Oxanei Gherman de la ‘o mie de semne’ la antologia „Unsprezece tineri poeți din Chișinău”, apărută recent la Casa de Pariuri Literare: ‘Antologia … marchează încercarea de a-și face loc în literatura actuală a unei poezii tinere, pline de energie, aflate în proces de căutare de sine și de identificare a instrumentelor și a materialului de creație de ultimă oră. „Unsprezece…” conține texte diverse, dar care păstrează în substrat o viziune comună despre arta scrisului, fapt care îi inspiră antologistului Dumitru Crudu încrederea că această nouă promoție (după cea care a debutat în antologia „Opt”) va constitui în timp „al unsprezecelea val” de poeți basarabeni.’
La ‘PostModern’ am retinut cronica semnata de Adriana Gionea a volumului ‘Paravanul-Iad si alte povestiri’ semnat de scriitorul japonez Ryunosuke Agutagawa si aparut in traducere in colectia ‘Raftul Denisei’ a editurii Humanitas-fiction: ‘… o explorare a sufletului japonez modelat de perioadele istorice decisive. Vei descoperi o Japonie influenţată de cultura şi legendele chineze. Vei călători în Japonia samurailor şi a stăpânilor feudali capricioşi. Vei cunoaşte personaje feminine ce amintesc de idealurile din picturile perioadei Edo. Vei fi uimit de apropierea dintre gesturile reţinute, suave, şi cele dezinvolte în relaţiile dintre cupluri, atunci când vei ajunge în Japonia începutului de secol XX.’
‘Verde uimitor – inteligenta lumii vegetale’ este un titlu care trezeste curiozitatea si interesul cititorilor. Este semnat de Stefano Mancuso si Alessandra Viola si a aparut in traducere in colectia ‘sapiens’ a editurii Art – despre el aflăm de pe blogul Libris: ‘Plantele sunt, așadar, sensibile dar sunt capabile și de comunicare. Există comunicare electrică, hidraulică și chimică în organismul unei plante (prin sistemele de transport al apei și al nutrienților se propagă semnale importante între rădăcină, tulpină și frunze, astfel că plantele pot să se adapteze și să pregătească răspunsuri adecvate în funcție de cantitatea de apă disponibilă sau de umiditate). Plantele comunică între ele, își recunosc rudele (nevoia evolutivă de a conserva și proteja materialul genetic similar le fac să evite competiția și lupta între rude, fapt documentat de experimentele în care plante crescute din aceleași semințe, într-un perimetru redus nu și-au dezvoltat rădăcini ramificate pentru a înstăpâni un teritoriu cât mai bogat în minerale), dialoghează cu plante din specii diferite (simbioza este un mecanism de cooperare cunoscut în lumea vegetală, mai ales între ciuperci și rădăcina altor plante) dar și cu bacterii (cu bacteriile fixatoare de azot se produce un adevărat ritual dialogal chimic, pentru că nu toate bacteriile sunt prietenoase iar plantele au coduri speciale pentru a le detecta pe cele cu care pot coopera). Atunci când sunt atacate, plantele găsesc strategiile de comunicare prin care să se protejeze: fie reacționează la insecte/organisme erbivore modificând compoziția chimică a frunzelor, fie produc substanțe volatile care să avertizeze alte plante de pericol sau, cel mai interesant, elaborează substanțe care să atragă alți dușmani ai prădătorului (cazul prezentat, al porumbului care își înfruntă adversarii rădăcinii chemând în ajutor, prin producție cariofilinei, o specie de viermi este fascinant). Desigur, când vine vorba de reproducere, plantele, prin natura lor statică, ce nu le-ar permite răspândirea materialului genetic sunt cât se poate de ingenioase: unele sunt oneste și răsplătesc vectorii din lumea animală sau a insectelor care împrăștie polenul, altele sunt înșelătoare și folosesc iluzionismul și strategii de captură pentru a-și împrăștia materialul genetic.’
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Nicio clipă Portasar”, de Cătălin Pavel
–”Chihlimbar”, de Cătălin Pavel
–”Cina”, de Herman Koch
–”Vulpea albastră”, de Sjon
–”Arheologia iubirii”, de Cătălin Pavel
–Fragment din ”Septembrie poate aștepta”, de Susana Fortes
(Sursă fotografii: Omiedesemne.ro, Libhumanitas.ro, Blog.libris.ro)
