Constantin Pistea imbina fotbalul cu literatura. Iata ce scrie el despre cartea „Ucide arbitrul!” a Fraţilor Presniakov sub titlul „Arbitrar dupa arbitru”: „Am început să citesc romanul acesta la puţin timp după ce Rusia spulbera Cehia în primul ei meci de la Campionatul European de fotbal 2012. Nu puţini se gândeau că, după forţa etalată în acea partidă, ruşii ar putea spera chiar şi la o finală de Euro. Au trecut câteva zile, iar lectura mea, prinsă în tot felul de „ambuteiaje”, s-a întins până când s-au hotărât calificatele din grupe. Ei bine, speranţele de după primul meci s-au scufundat: Rusia nici măcar nu a ajuns în sferturi. În romanul fraţilor Presniakov, Rusia pierde finala Campionatului European din cauza unui arbitraj atât de prost încât patru prieteni – naratorul, Pepsi, Hot-Dog şi Nataşa – cad de acord că nu pot trăi fără răzbunare. Ori ei, ori arbitrul!”
Dan-Liviu Boeriu revine asupra lui Michel Houllebecq, spunand: „Nu cu multă vreme în urmă scriam că nu-mi place Houellebecq. Ziceam acolo că mie mi se pare că e reprezentantul unui soi de manierism de tip nou, bagpulistic şi dezlânat, şi că romanele lui conţin nişte suave deliruri, acompaniate de puseuri de teribilim şi panseuri de bodegă. Şi nu pot să spun că-mi voi schimba radical părerea. Numai că, spre surprinderea mea, Platforma nu e un roman chiar ratat.” Continuarea interesanta in articolul intitulat „hbq„.
Luciat continua seria cartilor recenzate pe Ora de Cluj, de data aceasta fiind vorba de George Serediuc si cartea sa de poeme, Soarele mecanic si de David Grossman si aparitia recenta de la Editura Polirom, Până la capătul pământului. Despre ultima dintre ele, scrie laudativ: „Mi-e ciudă că am ocupat atâta spaţiu deja şi nu mai am loc să spun ceva despre Ofer, tânărul care va muri sau nu în timp ce părinţii lui umblă înnebuniţi pe drumuri. Şi ar fi o grămadă de lucruri de spus, inclusiv despre criza din copilărie, când şi-a lovit mama pentru că a aflat că îl obligase să mănânce din carnea unor animale ucise în chinuri, sau despre greşeala din armată, când a uitat un bătrân palestinian încuiat într-un depozit frigorific timp de două zile şi două nopţi. Sper să mai citesc din Grossman, mai sunt şi alte traduceri în româneşte, la editurile Niculescu şi Univers. Cum sper să mai citesc şi din AB Yehoshua, alt autor din Israel care-mi place. Dacă Amos Oz nu m-a prins, Grossman şi Yehoshua sunt pe lista mea de urmărit.”
