‘LaPunkt’ publica traducerea eseului lui Carlos Eduardo Maldonado despre cartea ‘Omul recent’ de H. R. Patapievici in traducerea Ioanei Anghel: ‘Cartea nu e împărţită pe capitole. Începe cu cîteva teze preliminare, citate din Platon, Burke, de Maistre, Stuart Mill, Nietzsche, Bateman Sainsbury, Lord Acton, Oakeshott, Hayek şi Manent. Fără îndoială un evantai eclectic, chiar dacă ies în evidenţă din punct de vedere -politic, exceptându-l pe Hayek, poziţii conservatoare. Apoi este Preambulul, care introduce argumentele descriptiv şi explicativ. Ulterior, „Cuvântul introductiv” conţine ideile conducătoare ale cărţii, care se compune nu din capitole ci din numerale, foarte în stilul unor texte scrise de Nietzsche sau Montaigne. Acesta este cuprinsul cărţii. Din punctul meu de vedere, în mod mai puţin nimerit, cartea se termină cu „Conferinţă în loc de cuvânt final”, pe care autorul a susţinut-o pe 31 mai 2001 la École Normale Supérieure (Paris). Motivul pentru care e nepotrivită această includere constă în faptul că prezintă o sinteză a cărţii, rezumat ce, totul arată că aşa ar fi, a fost citit sau analizat de numeroşi cronicari de cărţi în cotidiene şi reviste literare spaniole şi care au fost deplasați în calificativele pe care le acordă „Omului recent”. E suficientă o privire pe orice motor de căutare pentru a demonstra afirmaţia anterioară. Conferinţa, ca orice sinteză, permite ca un cititor sârguincios să citească concluziile cărţii, fără să treacă prin însuşi procesul de argumentare, critică, dezbatere, construcţie, chestionare şi construcţie a acesteia. În final, structura studiului se încheie cu numeroase note de subsol şi cu o bibliografie ce reprezintă mai mult o referinţă decât un suport teoretic.’
Cornelia Popa relateaza la ‘Blog de carte’ despre o intalnire intre scriitorul Dan Lungu si cititorii sai ieseni: ‘Întrebările celor din public au fost de-așa natură încât răspunsurile lui Dan Lungu ne-au dezvăluit detalii atât despre operele lui cât și despre viața sa. Astfel, am aflat că primul contact cu mass-media și totodată prima lui operă scrisă a fost o poezioară publicată într-un ziar local din Botoșani (locul natal al scriitorului), pe vremea când era în clasa a V-a sau a VI-a. Primii bani din literatură i-a făcut prin clasa a X-a, tot în urma unei publicații tipărite. Scriitorul povestește cu amuzament de momentul când părinții l-au înștiințat că a primit un mandat poștal cum că a primit o sumă de bani destul de considerabilă, cam jumătate de salariu. Inițial nici nu știa dacă să-i cheltuie sau nu, însă într-un final și-a cumpărat de ei cărți, dintre care susține că ar mai avea și acum câteva. “Toată viața m-am visat poet”, declară Dan Lungu, de aceea chiar a și publicat un volum de poezii (în jur de vreo 50 la număr) la începutul carierei sale de scriitor, însă de care s-a amuzat el singur, recitind volumul după puțin timp de la lansare. Și-a dat seama că nu are stofă de poet și că a fost înfluențat de mediul în care a trăit. “Cum Eminescu e din Botoșani, cam toți de acolo au impresia că pot scrie poezii”, glumește din nou scriitorul. Totuși, el afirmă că esența literaturii este poezia și că fiecare scriitor e în sufletul lui e poet. S-a lăsat așadar de scris poezie, însă a rămas un cititor devotat al acesteia, și s-a îndreptat spre proza scurtă și într-un final s-a oprit asupra romanului. Lungu consideră că “proza scurtă e greu de scris”, ba chiar ar mai vrea să scrie însă cum se apucă să scrie, râde el, cum îi iese un alt roman.’
Ion-Valentin Ceausescu scrie la ‘Semne Bune’ despre cartea lui Anthony Burgess ‘Ochii doamnei mele. O poveste despre viața amoroasă a lui Shakespeare’: ‘Lectura romanului este uneori greoaie, cere multă concentrare și uneori m-a plictisit, dar nu am cum să nu admir efortul imens pe care l-a depus autorul pentru a reconstitui o viață în mijlocul unei epoci trecute. Sunt curios să citesc și romanul despre Marlowe, Moarte la Deptford, mai ales că Marlowe apare și în acest roman, fiind contemporan cu Shakespeare, mulți zicând că de fapt ar fi chiar autorul unei mari bucăți din opera lui WS. Poate că Burgess s-a ocupat și de acest aspect în romanul său, pe care îl voi citi și despre care voi scrie săptămâna viitoare.’
Wilikins Micawber scrie la ‘Ce am mai citit’ despre ‘Celalalt Simion’, romanul lui Petru Cimpoesu: ‘Umor are romancierul cu ghiotura şi nu sunt puţine momentele în care cititorul mustăceşte citind. Partea proastă e că uneori se ajunge la un soi de monolog ce aminteşte de stand-up comedy, cu unele forţări pentru obţinerea unor efecte facile. Mai puţin binevoitor cu creaţiile sale decât în precedentul Simion, autorul e adesea sarcastic cu personajele lui, nişte găinari care recurg la înfiinţarea unei fundaţii pentru a exploata naivitatea unora chiar mai creduli decât ei. E o viziune pesimistă; daţi-mi un prost şi se va găsi întotdeauna unul mai prost decât el. ‘
(Dan)
Despre ”Ucenicul arhitectului”, de Elif Shafak, o carte despre care vom scrie și noi curând, a scris Constantin Piștea pe blogul său: „Ucenicul arhitectului” este un roman care se ramifică, pe fondul unei poveşti înduioşătoare, însă extrem de utilă ca frescă socială. Despre punctul de plecare al cărţii, Elif Shafak a spus că era într-un taxi într-o zi aglomerată şi, aşa agitată, a privit pe fereastră exact către o moschee. Una care fusese ridicată chiar de arhitectul Sinan. Atunci s-a gândit pentru prima dată să scrie „Ucenicul arhitectului”, iar imboldul decisiv l-a simţit când a văzut într-o carte o imagine cu sultanul Soliman, iar pe fundal, mai degrabă într-o margine a picturii respective, erau un elefant şi cornacul său.”
Mihaela scrie pe Carti si calatorii despre Jurnalul ascuns, de Sebastian Barry: ”Ce mi-a plăcut este că varianta ei de adevăr, înfrumusețată pe alocuri și metaforizată, este prezentată în contrapunct cu varianta oficială, în care imaginile din mintea ei își găsesc explicații concrete. Istoria națională se împletește cu istoria ei personală, puterea bisericii și cutumele sunt mai puternice decât sentimentele și legăturile dintre oameni, iar lumea lăuntrică devine singurul refugiu într-un destin nedrept. Trecutul este scos la lumină încet-încet, iar finalul aduce nu numai împlinirea unei promisiuni mai vechi, ci și răspunsurile mult căutate.”
Veronica D. Niculescu extrage câteva pasaje din viața lui Samuel Beckett, din cartea lui James Knowlson, foarte interesante, foarte captivante. Iată unul dintre acestea: ”Beckett se-ntâlnește în Paris cu Hemingway, Hemingway e măgar și-l hulește pe Joyce și-al său „Finnegans Wake”, zice că „Trebuie să fim înțelegători cu bătrânu’, l-a stors Ulise.” Beckett pleacă, never to see huliganul again. Și mai vreau să vă zic că atunci când în sfârșit se găsește o editură care să-i publice „Murphy” lui Beckett, după literalmente zeci de refuzuri pe motiv că n-o să se vândă destul, editorul Thomas Ragg zice: „Vreau să public cartea. Mă tem că este, fără îndoială, mult prea bună ca să fie un succes comercial sau de public. Pe de altă parte, o să aducă o bucurie enormă celor puțini.” Ah, editorule.”
Ioana Pârvulescu scrie pe LaPunkt.ro despre Dialogurile de duminică, de Liiceanu și Pleșu: ”Dialoguri de duminică. O introducere în categoriile vieţii presupune un tip matur de lectură, cel mai greu, cel mai plăcut şi cel mai folositor: participarea efectivă la carte ca la un scenariu iniţiatic. Ca să te schimbi pe parcursul călătoriei trebuie să fii şi tu acolo, înăuntrul întâmplărilor, să treci prin toate încercările alături de protagonişti. În Dialoguri de duminică e însă vorba de întâmplări ale spiritului, ca în Jocul cu mărgele de sticlă, de încercări ale gândirii, ale înţelegerii lumii, e o luptă corp la corp cu ideile şi cu limitele înţelepciunii. La fel ca personajul din poveste, cititorul va ieşi din carte schimbat, prinzând minte şi înţelegând mai bine pe ce lume se află.”
(Jovi)
Contributori: Dan, Jovi.
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Neverland”, de Radu Găvan
–”Pălăria albastră și alte povestiri”, de Andrei Crăciun
-”X (Y)”, de Alex Pițigoi
–”Marele Băiat de Cartier”, de Kiki Vasilescu
–”Bazarul pe roți. Cu trenul prin Asia”, de Paul Theroux
–”Doi ani, opt luni și douăzeci și opt de nopți”, de Salman Rushdie
–”Mințile lui Billy Millingan”, de Daniel Keyes
–Fragment în avanpremieră: ”Omul de ianuarie”, de David Mitchell
–Fragment în avanpremieră: ”Romanul”, de Mika Waltari
