Adriana Gionea de la Post Modern a luat de pe ‘Raftul Denisei’ romanul lui Jim Fergus ‘Amintirea dragostei’: ‘Amintirea dragostei este un roman despre un tablou scandalos pentru epoca lui, scris într-un stil scandalos de candid pentru vremurile noastre şi, în acelaşi timp, mărturisind cu o francheţe necenzurată fascinaţia pentru ceea ce alţii ar blama violent. Un roman al unei lumi pierdute, dar care a schimbat pentru totdeauna canoanele artei şi modul în care este receptată legătura dintre erotism şi reprezentările Frumosului. Reprezentarea unui clopot de sticlă sub care se adăposteau şi trepidau căutând salvarea fostele victime ale unui război monstruos. Toţi găseau în zgomotul decadenţei adăpostul pentru sentimentele adânci, pe care nu doreau să le piardă odată scoase din tăcere. La rândul lor, cei doi protagonişti se abandonează pentru a găsi. Se îmbată cu plăceri pentru a descoperi adevărul în artă. Consumă efemerul pentru a păstra, în cele din urmă, acea creaţie, fie pictură sau poezie avangardistă, care să capteze visurile şi lumea lor când petrecerea se va termina.’
Alina Gosa de la Raftul cu idei scrie despre ‘Viata elfilor’ a lui Muriel Barbery: ‘Daca ati citit Eleganta ariciului, v-a placut la nebunie si sperati ca Viata elfilor este o continuare sau o poveste similara, e bine sa stiti de la inceput ca cele 2 carti, aparute la 7 ani distanta, nu au nicio legatura. Deci incepeti lectura fara astfel de asteptari si bucurati-va de carte in sine. Veti descoperi o noua fateta a scrisului lui Muriel Barbery, pentru ca Viata elfilor reprezinta o schimbare de registru atat de dramatica, incat aproape ca mi-a fost greu sa accept ca au fost scrise de aceeasi autoare.’
Pasionatii stiintelor si mai ales a fizicii vor fi interesati de cronica pe care Doru Castaian de la Book Hub o dedica volumului semnat de Martin Bojowald „Ce a fost inainte de Big Bang?’: ‘Cartea lui Martin Bojowald, pionier în câmpul cosmologiei cuantice și susținător fără rezerve al modelului gravitației cu bucle, este o apariție mai mult decât salutară în spațiul românesc. … Deși, după părerea mea, Bojowald nu are talentul de popularizator al unor confrați mai cunoscuți (Hawking, Mlodinow, Barrow etc.), reușește cu succes să prezinte o imagine relevantă și suficient de clară a perspectivelor deschise azi în domeniul gravitației cuantice. Nu este în intenția mea să intru în amănuntele tehnice ale cărții în cadrul acestei recenzii. Mă voi mulțumi să spun că, deopotrivă pentru cititorul inițiat cât și pentru profan, cartea poate fi stimulatoare și relevantă. Bojowald prezintă principiile teoriei și trece în revistă posibilele perspective însă, mai presus de toate, reușește lăudabila performanță de a plasa permanent discursul său într-un spațiu mai larg, general uman.’
Paul Catalin de la Blog de Cititori considera Jurnalul Fericirii al lui Nicolae Steinhardt nici mai mult si nici mai putin decat ‘probabil cea mai bună carte pe care am citit-o vreodată’: ‘Întreaga carte e plină de vorbe de duh, de anecdote care te răstoarnă pur și simplu cu susul în jos și care îți prezintă problema dintr-un alt unghi, un unghi care nu ai fi crezut că există. Și asta pentru că în închisoare totul se simplifică, totul se reduce la a supraviețui, la a trece cu mintea zdravănă peste acest infern. Iar umorul prin care Stainhardt redă secvențe din închisoare este cel puțin genial.’
(Dan)
La Editura Polirom, a apărut o nouă carte interesantă în colecția Hexagon. Cartea de călătorie, respectiv ”Printre arabii din sudul Irakului”, de Wilfred Thesiger. Despre ea, scrie Cristian Pătrășconiu pe LaPunkt.ro: ”Mai este ceva în ea – ceva esenţial. În felul în care sînt aşezate lumile pe care le vizitează, le cunoaşte şi – british style – le descrie W. Thesinger există multă cruzime. Adesea, nu manifestă, ci latentă. Cartea acoperă cîţiva ani buni între 1950-1958. Aş vrea să spun că o carte precum aceasta – despre un trecut recent al unei părţi din Irak – ne învaţă mai degrabă despre toleranţă, atenţie, respect şi ospitalitate faţă de celălalt (toate acestea sunt în carte!), decît despre violenţă, cruzime, crime (şi acestea sunt în carte!). Onest însă, nu o pot face. Ceea ce avem astăzi din acea zonă este departe de ceea ce ar fi putut să fie cîndva o lume aşezată… ”
Am citit de curând ”Un an de studiu”, de Anne Wiazemsky, care mi-a plăcut mult. Până voi scrie eu propria recenzie (poate chiar săptămâna aceasta), să vedem ce au scris colegii din blogosferă. Costi Piștea scrie pe blogul său: ”Un an de studiu” poate fi privit ca un an al maturizării forţate, dar numai pe un singur plan. Anne devine femeie, însă numai din punctul de vedere al relaţiei cu bărbatul ales. Anul la care se referă este sacrificat din orice alt punct de vedere. Şcolar, este un eşec. Cinematografic, rămâne o tânără cu gura căscată la numele mari. Nu se afirmă altfel, în afara relaţiei cu Godard. Nici notele sale de jurnal nu se referă la altceva, deşi în Franţa clocotea revolta, iar cinematografia căuta noi formule.”
Despre aceeași carte, dar în relație cu filmul Chinezoaica al lui Godard (cel despre care se discută mult în carte), scrie Iris Pintiuță pe Bookaholic: ”Wiazemsky era conştientă de duplicitatea personalităţii lui Godard. Dacă acel Godard ce aparţine lumii cinematografiei poate fi observat pe ecran, Godard-ul din universul ei, universul privatului, apare în rândurile romanului Un an de studiu. Astfel, aflăm că replici din Chinezoaica sunt luate din certurile din viaţa lor personală; memoir-ul explică cum ficţiunea şi realitatea se îmbină în film, explică substraturile filmului, pe care altfel nu le puteam observa. Chinezoaica este la fel de mult despre Anne Wiazemsky, cea mai frumoasă femeie din Paris la acea vreme, cât despre politică şi ideologie. E adevărat că marelui regizor franco-elveţian „Revoluţia culturală chinezească i se părea antidotul corect împotriva bătrânei culturi europene”, însă Anne reprezeta antidotul pentru el, pentru viaţa lui, pentru amintirea viitorului.”
Lavinia a citit mai multe cărți cu artă și artiști și scrie pe RoșuVertical despre câteva dintre acestea. Printre ele, Fata cu cercel de perlă, de Tracy Chevalier: ”OK, și-asta poate trece lejer la cele faimoase, dar am ținut eu musai s-o menționez, pentru că-mi place foaaarte mult, e una dintre ficțiunile mele istorice favorite. Romanul e povestea imaginară din spatele faimosului tablou al lui Vermeer, avînd-o ca protagonistă pe Griet, o fată fără multă școală, dar cu o sensibilitate artistică aparte, angajată în casa familiei pictorului, care ajunge să-i pozeze pentru celebrul portret. Mi-a plăcut mult cum a surprins Chevalier societatea Olandei secolului 17, dihotomia catolicism VS protestantism, atmosfera tensionată din casa lui Vermeer, cu o familie numeroasă, mereu îndatorat soacrei sau binefăcătorului său. Și desigur toată relația Griet-Vemeer, extrem de sensibilă, abia sugerată.”
Ce facem cu cărțile necitite? Cum spun ele mai departe povestea autorilor lor, cei mai mulți dintre ei necunoscuți? La aceste întrebări, dar și la altele, răspunde Ion-Valentin Ceaușescu pe blogul său, Umbre de cuvinte: ”Puțini sunt cei aleși, cei care sunt meniți să fie citiți până la sfârșitul timpurilor, dar fiecare om care simte scrie speră că și el va fi printre privilegiați. Și nu e. 99% nu vor fi. Unii se vor bucura de un mic succes, alții de mai mult, iar cei mai mulți vor pieri neobservați și cărțile lor vor zace în vrafuri de cărți necitite, neiubite. Și totuși, oamenii scriu și speră, dintr-un impuls pe care nici eu nu îl înțeleg. E de neimaginat cum de oameni în toate firea își muncesc creierii pentru a așeza niște cuvinte pe o foaie de hârtie. De ce ar face așa ceva? Și totuși o fac și totuși e un impuls care consumă și arde și totuși sunt atâția care așteaptă acele cuvinte, le citesc și își consumă mult timp din viață făcând acest lucru. Scrisul și cititul, aceste manifestări bizare ale oamenilor! Iar cărțile necitite vor rămâne în veci necitite și de fapt, nu vor exista niciodată. ”
(Jovi)
Contributori: Dan, Jovi.
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Sărbătoarea Corturilor”, de Ioan T. Morar
-”De la Nadia până azi. Apariția și dispariția zecelui perfect în gimnastică”, de Dvora Meyers
-”Anul regal. Jurnalul Jubileului de 150 de ani de la fondarea Casei Regale a României”
